Alexandru Tocoian – muncitor
Născut la data de 1 octombrie 1922, în Călugări, judeţul Bihor
Tatăl – Ioan, mama – Iuliana
Perioada de detenţie: (?) 1950 – 24 martie 1951
Acuzat că l-a găzduit şi alimentat pe căpitanul Ştefan Popescu
Centre de detenţie: Penitenciarul Oradea, Penitenciarul Tribunal Cluj
Pe data de 9 decembrie 1950, pe poarta Penitenciarului Oradea intră un grup format din nouă arestaţi[1], fără mandat, aduşi cel mai probabil de la Securitatea Oradea, fiind acuzaţi cu toţii că au făcut parte din organizaţia subversivă condusă de căpitanul Ştefan Popescu, liderul grupului de rezistenţă din sudul Bihorului[2]. Scos forţat din rândurile active ale Armatei Române, Ştefan Popescu, rămas fără un venit prin care să asigure un trai decent familiei sale, se implică în campania de reorganizare a PNŢ-Maniu, din plasa Vaşcău, la invitaţia protopopului ordodox Terebenţ Aurel. Toată această activitate nu va rămâne fără urmări, astfel că în cursul lunii iulie 1947, organele de securitate încearcă să-l reţină. Devine fugar, implicând în aceast joc de-a v-aţi ascunsele cu organele de represiune peste 100 de persoane, din care 12, vor fi trimise în judecată alături de el. Pe data de 29 iunie 1950 va fi arestat în urma unui schimb de focuri în gospodăria lui Banciu Miron, din Dumbrăveni. Din acest moment începe sarabanda arestărilor celor care i-au oferit adăpost şi hrană, respectiv încarcerarea la Penitenciarul Oradeaa nouă din cei 13 inculpaţi. Astfel pe data de 9 decembrie 1950 sunt aduşi la închisoarea din Parcul Traian: Tuducea Nicolae, arestat de pe data de 11 iulie 1950, Tuducescu Filimon, arestat din 18 septembrie 1950, Petriş Valer (31 octombrie 1950), Banciu Miron (29 iunie 1950), Cuc Ioan (18 septembrie 1950), Faur Nicolae (31 octombrie 1950), Aron Teodor (4 octombrie 1950), Tocoian Gavril (29 septembrie 1950), respectiv Tocoian Alexandru, a cărui dată de reţinere nu se cunoaşte, fiind singurul care va fi eliberat, ulterior, prin achitare la data de 24 martie 1951[3]. Vor părăsi cu toţii închisoarea orădeană pe 30 ianuarie 1951, pentru a fi duşi la Cluj-Napoca, pentru judecată. Inculpaţii vor primi condamnări de la câteva luni, la patru ani, în cazul lui Ştefan Popescu.
[1] Arhiva Penitenciarului Oradea, Registru matricol de reţinuţi politici depuşi de DGSP şi justiţie începând din anul 1949-1950, I-IV/A/13
[2] Antonio Faur, Ştefan Popescu – liderul grupului de rezistenţă anticomunistă din sudul Bihorului (1946-1950), Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2007
[3] Arhiva personală Tocoian Iosif, Sentinţa nr. 227 din 23 martie 1951 a Tribunalului Militar Cluj
