ARLETTE COPOSU – soţia lui Cornel Coposu

arlette-coposu-1943

(Sursa foto http://fericiticeiprigoniti.net/)
Născută la 1 mai 1915, în Constanţa
Tatăl – Ioan, mama – Jeanna
Perioada de detenţie: 13 iunie 1950 – 15 aprilie 1964
Condamnată la 20 de ani muncă silnică
Centre de detenţie: Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc, Oradea (5 octombrie 1963 – 15 aprilie 1964)

Arlette coposu1

Arlette Coposu, soţia lui Coneliu Coposu, a fost arestată pe data de 13 iunie 1950. I s-a înscenat un proces de spionaj, Arlette Coposu fiind condamnată la 20 de ani muncă silnică, pentru „complicitate de crimă de înaltă trădare”, fiind acuzată ca a furnizat informaţii Legaţiei Franceze. Cei 14 ani de detenţie i-a petrecut la Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc, respectiv Oradea.
Arlette Coposu a fost transferată la Penitenciarul Oradea pe data de 5 octombrie 1963. A stat câteva luni aici, părăsind temniţa de pe Criş în ziua de 15 aprilie 1964, beneficiind de efectele decretelor de graţiere. Prezenţa acesteia la Oradea ne-a fost confirmată şi de Moica Niculina. Aceasta îşi aminteşte de faptul că a lucrat împreună cu Arllete Coposu la atelierul de răchită de la Penitenciarul Oradea. Regimul dur de detenţie la care a fost supusă şi-au spus cuvântul. Pe data de 27 decembrie 1966, Arlette Coposu s-a stins din viaţă.

“Am ajuns în aceeaşi echipă de lucru la Oradea, după ce au fost aduse de la Miercurea Ciuc ,,vieţaşele” şi codamnările grele, cu Gigi Tarangul, d-na Novac, Monica Seveanu, Arlette Coposu, Aurora Gavrilescu. Aşa ţin minte. Arlette era o prezenţă foarte discretă, înaltă, cu o parte a părului împletit deasupra capului. O ţin minte povestind romane, iar eu de câte ori văd filmul Jane Eyre invariabil îmi amintesc de ea. Era tristă, pe faţa ei se vedeau anii grei de puşcşrie, îi murise o soră la Miercurea Ciuc, soţul îi era închis. După nişte luni de zile când ne tot mutau dintr-o cameră în alta am ajuns şi în aceaşi cameră şi fiindcă era bună prietenă cu Nuţi Macarie (Ana), arestată în lotul Episcopului (pe atunci) Todea Alexandru şi care erau din oraşul meu, Reghin, am fost în multe situaţii împreună. Am împărţit uneori şi micile pachete pe care le primeam în ultimele luni. Au plecat acasă în primăvară, cred în luna martie a anului 1964. Eu am rămas până în iunie a aceluiaşi an. După eliberare ştiam de la Nuţi Macarie, cu care m-am văzut acasă la Reghin, că Arlette este bolnavă şi că nu la foarte mult timp, aproximativ un an, a decedat. Trist sfârşit după atâţia ani de închisoare. Menţionez că din echipa mea de lucru dintre cele aduse atunci de la Ciuc era Arlette şi Monica Seveanu (lotul ,,marele jaf,,)” Niculina Moica

Publicat în by Cristina Puscas în Locatarii Penitenciarului Oradea 1945 – 1977, NOUTATI

Comments are closed.