Aurel Terebenţ(iu) – preot
Născut la 26 noiembrie 1907, în Cociuba Mică, judeţul Bihor
Tatăl – Vasile, mama – Catiţa
Perioada de detenţie: 20 iulie 1947 – 4 (10) februarie 1948; 16 august 1952 – 25 mai 1953
Preşedintele organizaţiei PNŢ – Maniu din plasa Vaşcău
Centre de detenţie: Penitenciarul Oradea, Cap Midia
Pe 19 august 1947 este adus şi cel de-al doilea preot, protopopul ortodox de Vaşcău Terebenţ(iu) Aurel[1], preşedintele organizaţiei PNŢ – Maniu din plasa Vaşcău[2], care a ieşit din Penitenciarul Oradea Mare abia pe data de 4 februarie 1948[3]. El se afla încă din anul 1946 în atenţia organelor de poliţie, după cum confirmă o notă informativă transmisă de Sectorul Jandarmi Vaşcău: „Protopopul Terebenţiu Aurel din comuna Vaşcău care face parte din organizaţia politică Naţional Ţărănistă Maniu în ziua de 19 august 1946 nu s-a prezentat la biserică, iar pentru a nu lua parte la serbarea de 23 August 1946 a plecat din localitate motivând că este bolnav”[4]. După eliberare, a continuat să afişeze o politică de rezistenţă, dovadă stând şi faptul că familia sa a fost în continuare urmărită. Într-o dare de seamă săptămânală întocmită pe perioada 7 – 14 martie 1949 de către Direcţia Regională de Securitate Oradea se arată că „soţia protopopului Terebenţiu Aurel, fost şef de plasă P.N.Ţ., domiciliată în comuna Vaşcău-Bihor, a predat postului de miliţie un plic expediat pe numele soţului său în care au fost expediate 3 poezii manifeste, toate semnate „Munte de cremene”[5]. Într-o altă sinteză a Raionului Securităţii Beiuş pentru perioada 24 februarie – 24 martie 1952, preotul este aminitit că pe data de 2 martie, la înmormântarea înaintaşului PNŢ Borz Terente, a ţinut o predică care a atras atenţia informatorilor. Pe data de 16 august 1952 a fost internat administrativ pe o perioadă de 60 de luni la Cap Midia, fiind eliberat pe data de 25 aprilie 1953[6].
[1]http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/T/T%2006.%20Tep%20-%20Timcu/Terebent%20Aurel/index.php. Fişa matricolă penală Terebenţ Aurel. S-a născut pe data de 26 noiembrie 1907, în comuna Cociuba Mică, domiciliat în Vaşcău, căsătorit, cu doi copii.
[2] Antonio Faur, Ştefan Popescu – liderul grupului de rezistenţă anticomunist din sudul Bihorului (1946-1950), Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2007, p. 21
[3] Arhiva Penitenciarului Oradea, Opis de preveniţi pe anul 1945-1948, I – IV/A/7, litera T/1947. Într-un RAPORT INFORMATIV din 9 aprilie 1949, semnat de slt. de Securitate Misăilă Emanoil se precizează că: „după desfiinţarea PNŢ Maniu ca partid, este deţinut pentru activitatea sa reacţionară şi internat în lagăr dela 20 iulie 1947 şi până la 10 februarie 1948”. Arhiva personală Terebenţ Liciniu (în continuare A.p.T.L.)
[4] Corneliu Crăciun, Opţiunea Maniu. Contribuţii documentare la istoria PNŢ (1945-1948), Oradea, Editura Logos 94, 2003, p. 141
[5] A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dos.1198, vol. 1, f. 57. Cele trei manifeste aveau ca titlu: „VINE CEASUL, REZISTENŢA”, „PĂMÂNTUL MEU” ŞI „ROMÂNI!”.
[6] A.p.T.L., Referat al Serviciului “C” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, din 28 mai 1956.
