GEORGE SARRY

Valentin Istrate (George) Sarry – funcţionar la Consulatul englez din Constanţa

 

Născut la 8 ianuarie 1928, în Constanţa

Tatăl – Dumitru, mama – Luiza

Perioada de detenţie – 18 noiembrie 1949 – 4 martie 1960

Condamnat la 15 ani muncă silnică pentru înaltă trădare; a fost apoi judecat şi pentru ajutorul dat evadaţilor de la Cavnic

Centre de detenţie: Constanţa, Malmaison. Văcăreşti, Jilava, Aiud, Baia Sprie, Cavnic, Oradea, Piteşti, Ploieşti

george sarry

George Sarry, Viaţa mea – amintiri din închisoare şi libertate, Editura Dépôt légal – Bibliotheque et Archives nationales du Québec, 2010 Dépôt légal – Bibliotheque et Archives Canada, 2010, accesibil on-line la adresa  http://www.memoria.ro/files/user_uploaded/7156/georgesarry.pdf

viata mea

 

George Sarry a fost adus în toamna anului 1953 la Penitenciarul Oradea, implicat în judecarea lotului celor 14 evadaţi de la Cavnic din noaptea de 7 iunie 1953. Timp de 11 ani a fost supus celor mai crude şi josnice condiţii de detenţie de la Aiud, Baia Sprie, Cavnic, Piteşti, Jilava etc., dar, constată el, mai rău ca la Oradea nu putea fi. Transferat, după proces, în 1954 la Aiud, „unde se ştie în toate închisorile, că la Aiud fusese unul de exterminare (regimul – n.n.)”, Sarry şi grupul său erau fericiţi că scapă de Oradea. „Se purtau ca animalele cu noi, în special, când deţinutul sau deţinuţii erau în prezenţa a doi sau mai mulţi gardieni. În aceste ocazii, gardienii îşi arătau fidelitatea faţă de regimul comunist”, mărturiseşte Sarry George, care adaugă că „înjurăturile şi loviturile cu cizma erau din propria iniţiativă … ce făceau să arate celuilalt cât de puternici sunt”. Ajuns la Penitenciarul Oradea, în toamna anului 1953, George Sarry găseşte o încăpere de 3,5X3,5 m, „o fereastră fără sticlă, sticla era spartă. Aşa că aerisirea era prea multă, în special în iarna lui  53- 54. Patul de fier cu o saltea plină cu pleavă sau mai bine zis praf. WC aveam o tinetă unde ne făceam nevoile şi o dată pe zi ne scoteau la WC să golim. Tot o dată pe zi ne umpleam gamela cu apă”. „Dimineaţa ni se turna în gamelă cam o cană de aşa zisă cafea de orz ars făcut praf şi fiert. Nu ştiu dacă conţinea 5 gr de zahăr”, consemnează George Sarry. După ce la mina Cavnic fusese „refăcut fiziceşte …, aici la Oradea ajunsesem o epavă, cred că am slăbit 20 de kg”. Astfel George Sarry mărturiseşte că, „nemaiputând rezista regimului de exterminare (frig și foame)”, a decis să-şi pună capăt zilelor. A luat un ciob de sticlă din geam şi şi-a tăiat venele de la o mână, însă după cea şi-a pierdut cunoştinţa, a fost descoperit, probabil de un gardian, şi dus la infirmeria penitenciarului.

 

Informatii suplimentare – Chestionar George Sarry / Chestionar_Sarry

Publicat în by Cristina Puscas în Locatarii Penitenciarului Oradea 1945 – 1977

Comments are closed.