NICULINA MOICA

Niculina Moica – elevă

 

Născută la 21 octombrie 1943, în Ploieşti, jud. Prahova

Tatăl – Petru, mama – Domnica

Perioada de detenţie: 15 iunie 1959 – 23 iunie 1964

Condamnată la 20 de ani muncă silnică, fiind acuzată că ar fi făcut parte din „Uniunea Tineretului Liber din România”

Centre de detenţie: Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad şi Oradea

 Moica Niculina

Moica Niculina va fi transferată cu alte sute de femei de la Penitenciarul Arad la Oradea în 1962. „La Oradea, însă, regimul de detenție era foarte sever. Stăteam câte patru în celulă, iar la plimbare te scoteau extrem de rar – oricum, preumblarea noastră ținea doar 10-15 minute. Uneori se scurgeau luni în șir fără să ieșim din celulă”, mărturiseşte Moica Niculina.

Moica Niculina este din Reghin, care la data arestării, 15 iunie 1959, avea doar 15 ani şi jumătate. Aceasta a fost condamnată la 20 de ani muncă silnică, pentru că ar fi făcut parte din Uniunea Tineretului Liberal din România, organizaţie care avea ca scop „să se înarmeze şi la momentul potrivit să acţioneze împotriva statului prin comiterea de acte de teroare împotriva activiştilor de partid şi de stat, prin acte de diversiune, constând în incendierea unor importante intreprinderi industriale, poduri, depozite”. „Am stat (la Oradea – n.n.) în perioada 31 octombrie 1962 până în 23 iunie 1964, un an şi opt luni. Noi am ajuns la Oradea când s-au întâmplat evenimentele din Cuba. Ne-au împachetat într-o noapte la Arad, ne-au urcat în camioane păzite de soldaţi înarmaţi şi ne-au îmbarcat în tren pentru Oradea”, menţionează Moica Niculina.

Moica Niculina care a fost închisă la Penitenciarul Oradea din 31 octombrie 1962, până în 23 iunie 1964, îşi aminteşte de medicii Miklosi şi Creţu, al căror cabinet îl vizita des, având probleme cu tensiunea. În ce-i priveşte pe gardieni, Moica Niculina își aminteşte de comportamentul lor dur. „Era unul care, deşi mă ştia că am tensiune şi că îmi era foarte rău, mă scotea seara la lustruit coridorul şi care pentru mine era un efort foarte mare. Ne făceau percheziţii des, ne scotea din cameră, ne dezbrăcam, răsturnau totul în cameră pentru a căuta ceva să ne poată pedepsi … dacă ceva nu era pe placul lor te băgau la izolare. O închisoare în altă închisoare”, mărturiseşte Moica Niculina.
12091361_1003848166301922_6075891465763820345_o

 

Moica Niculina, transferată de la Arad la Penitenciarul Oradea în 31 octombrie 1962, poveşteşte că erau silite să muncească la atelierele de împletituri din răchite, iar dacă-şi făceau norma primeau câte un pachet de acasă. „La Oradea, în perioada de relaxare uşoară, când se ştia deja despre eliberările ce urmau să se facă, ne obligau să ne facem norma. Împleteam damigene, coşuri şi alte obiecte. Ne combinam între noi la normă pentru a primi, pe rând, câte un pachet şi mai mult ne interesa să comunicăm familiei că trăim”, menţionează Moica Niculina.

Muncă părea istovitoare, fiindcă „răchita se lucrează umedă. Eram tot timpul cu genunchii umezi, pentru că damigenele şi coşurile le ţii pe genunchi, când le lucrezi. Era frig în ateliere şi umezeală aceea ne îngreuna viaţa şi sănătatea”, îşi aminteşte Moica Niculina.

Aceasta îşi aminteşte de faptul că a lucrat împreună cu Arllete Coposu la atelierul de răchită de la Penitenciarul Oradea. Regimul dur de detenţie la care a fost supusă şi-au spus cuvântul. Pe data de 27 decembrie 1966, Arlette Coposu s-a stins din viaţă. Arlette Coposu a fost transferată la Penitenciarul Oradea pe data de 5 octombrie 1963.

 

Informatii suplimentare / Chestionar NICULINA MOICA chestionarmoicapdf

Publicat în by Cristina Puscas în Locatarii Penitenciarului Oradea 1945 – 1977

Comments are closed.