Coriolan Tămâianu – canonic

Publicat în by Cristina Puscas în Uncategorized | Leave a comment

Născut la 16 decembrie 1904, în Fărcaşa, jud. Sălaj
Tatăl – Paul, mama – Iulina
Arestat în mai multe rânduri, fără a fi condamnat: 19 august – 25 august 1947 la Penitenciarul Oradea, 29 octombrie 1948 – 27 februarie 1949 la Mănăstirea Neamţ, apoi tranferat la Căldăruşani, iar din 25 mai 1950 până în aprilie 1955 la Sighet, tranferat la Jilava, va fi eliberat de la Penitenciarul Oradea în octombrie 1955.
Condamnat în 1958 la 25 de ani muncă silnică, pedeapsă executată între 5 sepetembrie 1958 – 29 iulie 1964
Locuri de detenţie: Oradea, Jilava. Galaţi, Botoşani
Canonic

Pentru zona de vest şi nord-vest a României, „în chip tradiţional” credincioşii au fost ataşaţi valorilor democratice susţinute de partidele istorice şi mai ales de PNŢ . Fruntaşii locali ai naţional-ţărăniştilor proveneau din rândurile elitei greco-catolice, astfel că odată declanşată prigoana împotriva lor, autorităţile îşi atingeau un scop dublu: lichidarea opozanţilor politici, respectiv lovirea în rezistenţa Bisericii Greco-Catolică, pentru care s-a creionat deja un plan în vederea desfiinţării. Mai mult, secretarul general al PCR, Gheorghe Gheorgiu-Dej declara că Biserica catolică (greco-catolică) a fost ultimul obstacol în calea realizării democraţiei populare . Aşa se explică faptul că în valul de arestări din august 1947 operat de Inspectoratul Regional de Siguranţă Oradea cad victime clericii greco-catolici bihoreni.
Canonicul Coriolan Tămâian , rectorul Academiei Greco-Catolice din Oradea , a desfăşurat o amplă rezistenţă împotriva politicii de desfiinţare a Bisericii Unite şi a obligaţiei trecerii enoriaşilor greco-catolici, în frunte cu liderii lor spirituali, la ortodoxism . Acesta ajunge în Penitenciarul Oradea pe data de 19 august 1947, după ce în prealabil ar fi petrecut câteva săptămâni în închisoarea de la Cetatea Oradea . A fost eliberat pe data de 25 august 1947 . Un an mai târziu, a fost arestat din nou împreună cu preoţii Vasile Barbul şi Aurel Ghilea, fiind torturat în chip bestial: i-au fost vârâte mâinile în foc, a fost bătut fără milă . „Nu ştiu ce s-a întâmplat acolo (la Securitate – n.n.), numai ce mi-a spus părintele Tămâian … i s-a dat sedative sau ce, că numai a văzut declaraţia (de trecere la ortodoxism) semnată. Părintele Tămâian s-a prezentat la Episcop, s-a dus şi la Nunţiatură şi a spus ce s-a întâmplat, făcând cerere de iertare”, mărturiseşte într-un interviu preotul greco-catolic Vasile Andercău . Pe data de 29 octombrie 1948 va fi din nou arestat împreună cu Episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frenţiu şi timp de 17 ani a fost chinuit pentru că a refuzat să accepte trecerea la ortodoxie. La început a fost dus, împreună cu 25 de deţinuţi preoţi şi călugări greco-catolici, la Mănăstirea Neamţ, de unde a fost trimis la Căldăruşani, fiind ţinut acolo din 27 februarie 1949 până la 25 mai 1950 , apoi transferat la Sighet. În aprilie 1955 când închisoarea din Sighet a fost desfiinţată, canonicul Coriolan Tămâian a fost transferat la Jilava, unde a stat cinci săptămâni, apoi a ajuns din nou la Penitenciarul Oradea, unde avea să rămână până în octombrie 1955, într-o completă izolare. În 1955 a fost eliberat .
Nu a abandonat lupta, continuând să-şi sprijine colegii . În baza unui mandat din 5 septembrie 1958 este din nou reţinut sub acuzaţia de uneltire. Este rearestate pe 4 septembrie 1958 şi depus la Penitenciarul Oradea pe 25 iunie 1959 , fiind „chinuit sistematic în 101 anchete de câte patru ore fiecare” . Condamnarea sa va viza 25 de ani de teminţă grea. Fiind transferat la 20 octombrie 1959 la Gherla . În vara anului 1964 a fost eliberat . De atunci şi până la moartea sa, care a survenit în 20 mai 1990, în urma unui a unui accident vascular cerebral suferit în 1989 , a fost Ordinarul Diecezei Române Unite din Oradea.

Autor: Cristina PUŞCAŞ

Reproducerea, chiar şi parţială, prin orice mijloace, inclusiv prin fotocopiere sau prin introducerea în sisteme electronice de procesare a datelor, necesită în prealabil aprobarea scrisă a autorului.

Cmeciu Ştefan – preot şi avocat

Publicat în by Cristina Puscas în Uncategorized | Leave a comment

Născut la 22 decembrie 1907, în Bucium, jud. Bihor
Tatăl – Ştefan, mama – Ana
Perioada de detenţie: 6 iunie 1958 -3 august 1964
Condamnat la 15 ani pentru favorizare preotului greco-catolic Anca Petru, execută 6 ani şi 2 luni
Locuri de detenţie: Oradea, Jilava, Periprava, Salcia, Giurgeni, Ostrov
Preot/Avocat

cmeciu_stefan1

Buzaş Gavril – preot greco-catolic

Publicat în by Cristina Puscas în Uncategorized | Leave a comment

Născut la 12 octombrie 1912, în Sălard, jud. Bihor
Tatăl – Vasile, mama – Ana
Perioada de detenţie: 20 octombrie 1952 – 23 aprilie 1954
Condamnat în baza unei Decizii MAI nr. 512/53
Preot greco-catolic

buzas_gavril1Pentru a fi privat de drepturile tale nu se impune în mod necesar constatarea vinovăţiei, atribut care revine în orice stat de drept unei instanţe judecătoreşti. Dovadă este cazul preotului greco-catolic Buzaş Gavril , născut în localitatea Sălard la data de 12 octombrie 1912. Acesta, refuzând unificarea cu Biserica Ortodoxă Română, va fi încadrat într-o colonie de muncă, la data de 20 octombrie 1952, prin Decizia MAI nr. 512 din anul 1953! Potrivit fişei sale matricole împotriva lui Buzaş Gavril s-ar fi luat această măsură cu caracter administrativ deoarece “nu ar fi fost de acord cu legile RPR şi ar fi făcut instigare în rândul ţărănimii”. A fost eliberat la 23 aprilie 1954.

Autor: Cristina PUŞCAŞ

Reproducerea, chiar şi parţială, prin orice mijloace, inclusiv prin fotocopiere sau prin introducerea în sisteme electronice de procesare a datelor, necesită în prealabil aprobarea scrisă a autorului.

Bărdaş Ioan – preot ortodox

Publicat în by Cristina Puscas în Uncategorized | Leave a comment

Născut la 26 decembrie 1913, în Inand, jud. Bihor
Tatăl – Gheroghe, mama – Floarea
Perioada de detenţie: 14 septembrie 1951 – 31 iulie 1964
Condamnat la 20 de ani muncă silnică, va executa 12 ani şi 10 luni
Locuri de detenţie: Arad, Timişoara, Jilava, Gherla, Capul Midia şi Aiud
Preot ortodox

bardas Ioan (8)

Volum memorii: Ioan Bărdaş, Calvarul Aiudului,din suferinţele unui preot ortodox, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999

bardas_ioan25Preotul Bărdaş Ioan, născut pe data de 16 decembrie 1913, în localitatea Inand, va executa 12 ani şi 10 luni o pedeapsă privativă de libertate pentru fapta de „uneltire” împotriva statului democrat-liberal . Arestat pe data de 14 septembrie 1951 va fi eliberat pe data de 31 iulie 1964 prin efectele Decretului de graţiere nr. 114 din 1964 . Preotului i se impută ca ar fi fost „în trecut” legionar şi că ar fi făcut parte din „mişcarea naţională de eliberare”. Absolvent al Academiei Teologice din Oradea îşi va exercita profesia, la început, în parohia Groşeni de Beliu, judeţul Arad, iar începând din 1946 se va transfera la Sâc, azi Sălişte de Beliu. Cu fraţii Stănescu, de la Bucureşti, unul avocat şi celălalt ofiţer aviator, parohul din Sâc va avea primele discuţii despre înfiinţarea unei „organizaţii de rezistenţă secretă, al cărei fir să meargă pe valea Crişului Alb”. Organizaţia funcţionează începând cu 1947, numele ei fiind „Horea, Cloşca şi Crişan”, iar printre membri se număra un inspector şcolar (Ioan Blăgăilă), învăţătorul din Beliu (Aurel Leucuţa), dar şi 30 de ţărani din zonă. În cursul lunii mai a anului 1948, Ioan Bărdaş este înştiinţat că se află pe lista de arestaţi, moment în care ia drumul Munţilor Codrului. „Din ziua aceea n-am mai dormit acasă, ci prin sat, pe la vecini, şi aşa am rămas fugar pe la poalele munţilor”, povesteşte în cartea sa de memorii preotul Bărdaşu . După trei ani de pribegie, pe data de 14 septembrie 1951 va fi arestat în urma unui denunţ . „Eram la Simion Valea, din Groşeni, sălăşluind în podul grajdului. …M-au dibuit pentru căbardas_ioan2 un pădurar m-a urmărit şi m-a denunţat. Îl cheamă Moise Poleacu”, îşi aminteşte Ioan Bărdaşu. Va fi condamnat la 20 de ani muncă silnică, şi va cunoaşte „calvarul” închisorilor de la Arad, Timişoara, Jilava, Gherla, Capul Midia şi Aiud, unde va petrece zece ani. Primul său popas a fost la Securitatea din Arad, unde a „stat singur în celulă de la 14 septembrie 1951 până în luna august 1952, deci aproape un an de zile” . A cunoscut celule de pedeapsă, pline cu apă. La Penitenciarul „Popa Şapcă” din Timişoara camerele erau de cinci metri pe şapte, pentru patruzeci de oameni, astfel că dormitul necesita o oarecare organizare: „pe la miezul nopţii, unul dintre noi comanda „fraţilor, întoarcerea” şi patruzeci de oameni se întorceau pe partea cealaltă. Comanda se repeta tot la două-trei ore din noapte” . Regimul de exterminare la care a fost supus presupune neapărat infometarea, frigul şi muncile cele mai grele. Culmea ironiei, întors din detenţie, Consistoriul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române Oradea emite în şedinţa de 26 ianuarie 1965 o sentinţă prin care Ioan Bărdaş(u), alături de alţi trei preoţi (Bogdan Traian condamnat la 25 de ani muncă silnică, Ivănescu Gheorghe – 8 ani închisoare, respectiv Porumb Ioan – 6 ani), va fi oprit de la săvârşirea lucrărilor sfinte pe un timp egal cu timpul de detenţiune specificat în sentinţele de condamnare. Se reţine în sarcina lor faptul „de a părăsi parohia fără aprobarea Episcopului” şi că „au încălcat dispoziţiile care prevăd că parohul trebuie să locuiască în parohie”.

bardas Ioan (5)

Autor: Cristina PUŞCAŞ

Reproducerea, chiar şi parţială, prin orice mijloace, inclusiv prin fotocopiere sau prin introducerea în sisteme electronice de procesare a datelor, necesită în prealabil aprobarea scrisă a autorului.

Imagine post slider

Publicat în by Cristina Puscas în Uncategorized | Leave a comment

post_slider_header2

Imagine post slider

Publicat în by Cristina Puscas în Uncategorized | Leave a comment

post_slider_header2
post_slider_header1

Baruţ(i)a Liviu – student la Teologie

Publicat în by Cristina Puscas în Uncategorized | Leave a comment

Născut la 29 ianuarie 1919, din Vaşcău, jud. Bihor
Tatăl – Alexandru, mama Sofia
Perioada de detenţie: 6 martie 1945 – 17 aprilie 1955
Condamnat la 15 ani închisoare pentru apartenenţa la mişcarea legionară, a executat 10 ani şi o lună
Centrele de detenţie: Piteşti, Aiud, Jilava, Târgu Ocna, Gherla
Student la Teologie

Autor: Cristina PUŞCAŞ

Reproducerea, chiar şi parţială, prin orice mijloace, inclusiv prin fotocopiere sau prin introducerea în sisteme electronice de procesare a datelor, necesită în prealabil aprobarea scrisă a autorului.

barutia_liviu1Baruţia Liviu, născut în 1919 în comuna Vaşcău, student teolog în anul trei la Timişoara, este condamnat, prin Sentinţa nr. 768 din 3 martie 1944 a Curţii Marţiale a Corpului VII Armată, la 15 ani închisoare. Se reţine la dosar faptul că „după desfiinţarea organizaţiei legionare din România, inculpaţii de mai sus, care în majoritate au făcut parte din această organizaţie politică, desfiinţată şi interzisă, au continuat a desfăşura activitate politică în spiritul acestei mişcări, constituind, organizând şi participând la diferite grupuri şi cuiburi clandestine, a căror activitate era potrivnică organizaţiei politice existente în stat”. Astfel, inculpatul, împreună cu alţi colegi, în primăvara anului 1941, pe când erau elevi la Şcoala Normală din Timişoara, în clasa a VIII-a, au constituit un cuib legionar, şedinţele organizându-se în curta şcolii şi strângând cotizaţii. În primăvara şi vara 1941, se reorganizează corpul muncitoresc legionar (CML-ul) în sectorul V Mihala. În sarcina lui Baruţiua Liviu se reţine că a participat la şedinţele diferitelor cuiburi legionare, fiind condamnat pentru „crimă de asociaţiune clandestină potrivnică ordinei existente”. Va executa o pedeapsă de 10 ani şi o luna , în perioada 6 martie 1945 – 17 aprilie 1955.

Condamnaţi pentru apartenenţa la Organizaţia România Independentă

Publicat în by Cristina Puscas în Organizaţia România Independentă | Leave a comment

Lotul „Beiuşenilor” – primii „duşmani ai poporului”

Publicat în by Cristina Puscas în Lotul Beiuşenilor | Leave a comment

Condamnaţi pentru participarea la revoltele ţărăneşti din 1949

Publicat în by Cristina Puscas în Revoltele ţărăneşti din 1949 | Leave a comment