BODEA TRAIAN

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor | Leave a comment

Născut la 24 octombrie 1941, în Săliştea de Vaşcău, jud. Bihor
Tatăl – Florian, mama – Carolina
Perioada de detenţie: 2 noiembrie 1956 – 2 mai 1960
Condamnat la trei ani închisoare pentru răspândire manifeste
Centre de detenţie: Oradea, Cluj, Aiud, Ocnele-Mari, Mărgineni

ELEV

 

Bodea inainte de arestare

 

Bodea dupa eliberare

 

 

Bodea

bodea traian

 

Acesta în seara de 1 noiembrie 1956 a lipit câteva afişe confecţionate de el prin oraşul Beiuş, prin care îşi exprima nemulţumirea visavi de situaţia politică din ţară şi ocupaţia Armatei Sovietice.

La cei 15 ani împliniţi în urmă cu nouă zile, Bodea Traian Ulpiu, elev la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, va fi arestat, la prima oră, la cursul de franceză, în ziua de 2 noiembrie 1956. Acesta va fi dus la sediul Securităţii din Beiuş, unde va fi ţinut până în jurul orelor 14.00-15.00, timp în care a fost supus unei tirade de bătăi, lovituri cu pălmile, pumnii, picioarele etc., fiind intimidat să recunoască că tatăl său ascultă Europa Liberă şi Vocea Americii sau că vecinul, preot, l-ar fi „instigat” să scrie astfel de manifeste.

Bodea Traian Ulpiu mai are, după 57 de ani, vizibile urmele ţigărilor stinse pe încheieturile mâinilor sale în ancheta de la Securitatea Oradea. În cele două luni şi jumătate de anchetă (2 noiembrie 1956-16 ianuarie 1957), tânărul de 15 ani a fost zilnic interogat, fie ziua, fie noaptea, cu bătăi şi ameninţări de către locot. major Lăcătiş Eugen, cel care, mai târziu, la Timişoara, a racolat-o pe Mona Muscă. “Fără să mă pot împotrivi, anchetatorul, fiind mult mai înalt şi mai puternic ca mine, mi-a pus cătuşele prinzându-le dincolo de spătarul scaunului, încât nu-mi puteam mişca  mâinile. A luat ţigara încă aprinsă, apoi trecând în spatele meu, mi-a pus-o pe pielea mâinii, deasupra încheieturii. A ţinut-o acolo până s-a stins. Mirosea a piele arsă, mă durea, dar nu insuportabil şi, ca la Beiuş, nu am lăsat să-mi scape niciun geamăt. După mai mult de cinzeci de ani port, la amândouă mâinile, semnele arsurilor repetate de la ţigările locotenentului major de securitate Eugen Lăcătiş”, scrie Traian Bodea în volumul său de memorii “Adolescenţi în zeghe”.

 

Dimineaţa, la Penitenciarul Oradea primeam o fiertură fadă care se numea cafea. Fiertura de la prânz era o zeamă uneori cu nişte cartofi fărâmaţi sau cu sfeclă, fasole, ba chiar vinete, toate având un gust mizerabil. Celulele de pe celularul unde erau deţinuţii politici aveau aprox 3 m pe 3, cu ciment pe jos, fără sobe, cu un geam nu mare, sub care era chibla din lemn pe post de WC şi un alt vas de lemn pentru apă”, povesteşte Bodea Traian Ulpiu.  Acesta recunoaşte că, în perioada de timp cât a stat la Oradea, nu a avut vorbitor, dreptul de a primi pachet sau de a le scrie părinţilor.

Bodea aminteşte că, printre cele mai greu de îndurat umilinţe de la Oradea, i s-au părut aceste percheziţii, când dezbrăcaţi, deţinuţii erau scoşi pe hol, aliniaţi şi ţinuţi minute în şir în aşteptare. Imaginea acestor trupuri groteşti, cu pielea atârnând, i-a rămas şi după 57 de ani profud întipărită în minte.

 

 

DSC_0598

bodea si cu mine

 

INFORMAŢII SUPLIMENTARE ÎN CHESTIONARUL BODEA TRAIAN ULPIUS chestionarbodeapdf

ROBU ALEXANDRU

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor | Leave a comment

Născut la 9 iunie 1928, în Gruilung, Bihor
Tatăl – Alexandru, mama – Ana
Perioada de detenţie: 11 aprilie 1958 – 23 iunie 1964
Condamnat la 10 ani închisoare pentru organizaţie subversivă, alături de Mihele Ştefan, Oprea Dumitru, Bozânta Dumitru, Bădiceanu Nistor, execută 6 ani şi 2 luni
Centre de detenţie: Oradea, Sălcia
Şef serviciu

Robu

„În 9 aprilie 1958 m-au arestat de la locul de muncă IRTA, două persoane de la Poliţie, Voitiş Şerban şi unul Vancea, sub un pretext: şi anume că ar fi primit ei o înştiinţare cum că de la locul de muncă aş fi sustras materiale piese auto. Le-am spus: veniţi de faceţi percheziţie domiciliară. Nu au găsit nimic. În schimb, în biblioteca mea au găsit un caiet cu poezii cu caracter de dragoste, scrise de un fost deţinut politic, Oprea Dumitru. Şi au găsit caietul ăsta, parcă au ştiut de la început ce să caute”, relatează Alexandru Robu. Acesta povesteşte faptul că, în anii 1958-1959, la Penitenciarul Oradea, valoarea calorică a alimentaţiei oferite nu depăşea 800 de calorii.

PAPP IULIU

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 4 august 1936, în Timişoara, jud. Timiş
Tatăl – Iuliu, mama – Paraschiva
Perioada detenţie: 5 septembrie 1960 – 24 iunie 1964
Condamnat la 8 ani închisoare pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei, a executat 3 ani şi 10 luni
Centre de detenţie: Timişoara, Jilava, Gherla, Periprava
Ospătar

comemorare detinuti politici (78)

După ce este prins în zona de frontieră iugoslavă, este adus la Securitatea Timişoara. „Te duceau la anchetă, îţi puneau ochelari de tablă, pe nişte coridoare şi îţi dădeau drumul. … Strigau să mergi repede”, povesteşte Papp Iuliu. Mâncarea nu avea „niciun Dumnezeu”. La Jilava, primea dimineaţa 100 gr. de pâine neagră, cu o bucată de marmeladă şi o cafea, la amiază un polonic „de ceva, care nu se numea mâncare, cartofi fierţi cu resturi de carne, dar carne nu găseai”. La Gherla erau aduse sub-produse de la un Abator din Cluj-Napoca. „Burtă cu rahat cu tot, pieliţă, urechi, ochi, ce nu se putea folosi”, erau ingredientele folosite în preparatul hranei pentru deţinuţi, mărturiseşte Papp Iuliu.

PETRI IOSIF

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor | Leave a comment

Născut la 23 august 1941, în Cetariu, jud. Bihor
Tatăl – Zsigmond, mama – Maria
Perioda de detenţie: 8 noiembrie 1960 – 24 iunie 1964
Condamnat la 5 ani închisoare pentru că a „scris niste lozinci pe pereţi: Plecaţi de aici! Jos comunismul!”; execută 3 ani şi 7 luni
Centre de detenţie: Oradea, Jilava, Luciu Giurgeni
Elev

comemorare detinuti politici (70)

Petri Iosif îşi aminteşte că arestaţii aduşi la Securitatea din Oradea erau bătuţi la tălpi după ce erau puşi cu picioarele în apă. Dacă mâncare nu primeau, în schimb gardienii se dovedeau deosebit de generoşi în a le oferi arestaţilor „apă sărată”. „La izolator trei zile nu primeai mâncare, numai apă. Din oră în oră, mă intrebau: -Apă sărată, nu vrei? -Nu vreau, dacă nu-mi daţi apă dulce mai bine să mor. Am leşinat, au venit, au turnat o găleată cu apă peste mine. Motivul izolării: am bătut în perete. Nu era pat, dormeam pe picioare … dacă ai avut atâta loc 50X50 cm. La închisoare a fost altfel, noaptea puneau un pat de fier fără nimica”, povesteşte Petri Iosif. În timpul anchetei din anul 1960, a stat singur timp de 5 luni, uitând să vorbească. La acea vreme, sediul Securităţii era pe strada Dunărea, visavi de Spitalul Militar din Oradea „Aproape am uitat să vorbesc. Numai cu anchetatorul, când m-a dus chiar mi-a plăcut; chiar dacă mă băte, mai discutam”, rememorează el cele 11 luni din ancheta de la Securitatea Oradea. Scoaterea la anchetă era pentru mulţi o bucurie, arestaţii bucurându-se că mai văd o faţă, că mai pot schimba o vorbă.

PÂRVU MIRCEA

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 22 noiembrie 1925, în Giurtelec, jud. Bihor
Tatăl – Simion, mama – Domnica
Perioada de detenţie: 1 august 1953 – 1 august 1961
Condamnat la 16 ani temniţă grea, membru al Organizaţiei „Stânca de granit”, fost preşedintele al tineretului Naţional-Ţărănist – plasa Şimleu Silvaniei
Centre de detenţie: Oradea, Cluj-Napoca, Baia Sprie, Gherla, Galaţi, Botoşani
Învăţător

cristina primarie (30)

„În mina de la Baia Sprie trebuia să faci norma de 7,5 tone pe zi, să ridici cu mâna minereu din halda în covăţică. În abataj era un grătar, de 15/15 cm şi trebuia să dai cu barosul, să loveşti minereul, să-l fărmiţezi să poată intra prin grătar. Era imposibil să faci norma dintr-un şut”, povesteşte Mircea Pârvu. Cei care nu reuşeau să-şi realizeze norma erau pedepsiţi câte zece zile cu carcera, unde se primea mâncare doar de două ori pe săptămână, 150 de grame de pâine şi apă caldă. În 1956, Pârvu a fost transferat în lanţuri la Gherla. „La Gherla era o mizerie de nedescris. Ceai în loc de mâncare. Mâncarea era cu jumări cu păr, să ne atace apendicele. Băgau în mâncare stomac de animale cu fecale, luam fecalele şi le puneam în tinetă şi mâncam apa cu turtoi. Am slăbit 40-50 kg, aveam 1,77 cm. Stăteam în cameră 40 inşi, 3-4 rânduri de paturi. Am fost de trei ori afara în doi ani şi jumătate”, relatează Pârvu.

pr. BORDAŞIU NICOLAE

Publicat în by Cristina Puscas în Biserica în lanţuri | Leave a comment

Născut la data de 22 mai 1924, în Săbolciu, Bihor
Tatăl – Gheorghe, mama – Maria,
Perioda de detenţie 18 iulie 1955 – 26 iunie 1964
Condamnat la 20 de ani muncă silnică, apoi 10 ani teminţă grea pentru „uneltire contra ordinii sociale”
Centre de detenţie: Timişoara, Jilava, Oradea, Constanţa, Aiud

bordasiu

 
bordasiu2

Frecventează Mănăstirea Antim din Bucureşti, acolo unde a luat fiinţă mişcarea „Rugul Aprins”, care a intrat în vizorul Securităţii. „Fiind preşedintele Asociaţiei Studenţilor în Teologie, împreună cu alţii: Braga Roman, Plămădeală Leonida, Stelian Manolache etc., am redactat nişte fluturaşi, manifeste împotriva manifestaţiilor de 1 mai, care era în sâmbăta Paştelui”, mărturiseşte părintele Bordaşiu.
Simţind că arestarea sa e iminentă, tânărul Bordaşiu a încercat să se ascundă, în perioada 1948-1955, în satul bihorean Husasău de Criş. „Din 1948, până în 1955. Şapte ani am înfruntat o securitate puternică şi vigilentă, pornită pe urmele mele. Asta a fost învinuirea cea mare care mi s-a adus: curajul de-a lupta nevăzut cu ei. Dar nu e uşor să stai ascuns şi singur atâţia ani de zile. Şapte ani am ieşit din casă doar noaptea şi nu am avut nimic de citit, decât Sfânta Scriptură. Eram foarte obosit de chinul ăsta, ce părea fără capăt, şi nu mai ştiam ce să fac. Nu mai puteam suporta atâta singurătate şi izolare” pr. Nicolae Bordaşiu.
A fost arestat pe 18 iulie 1955. „Iar în acea dimineaţă de seceriş, când au năvăit în casă lucrătorii răului şi mi-au cerut să le predau armanentul pe care îl aveam, le-am arătat Biblia, singura armă pe care o aveam asupra mea” pr. Nicolae Bordaşiu.
Este dus la Securitatea din Timişoara unde va cunoaşte cea mai cumplită umilinţă. „Cea mai mare înjosire am cunoscut-o aici, la Penitenciarul din Timişoara, când mi s-au bătut în nituri lanţuri la picioare, fiind întins cu faţa la pământ” pr. Nicolae Bordaşiu
Va fi anchetat în acelaşi lot cu Arsenie Boca, care va ajunge şi el la Penitenciarul Oradea pe 17 decembrie 1955. Arsenie Boca va fi părăsit temniţa de pe Criş pe 7 aprilie 1956.
La Penitenciarul Oradea, pr. Bordaşiu a fost adus pe data de 4 decembrie 1955, de la Jilava. Aici a stat până pe data de 5 februarie 1956, fiind transferat la Constanţa, pentru cercetări. “La Penitenciarul Oradea, celula cred că avea 4X3, cu ferestre mici. Avea un fel de priciuri, unde dormeam unul lângă altul. WC era la capătul coridorului. Mâncarea era săracă, de trei ori pe zi. Dimineaţa – terci sau cafea de orez; la masă (prânz) – un fel de ciorbă de cca 700 gr., iar seara un fel de mâncare scăzută, cam 400 gr. Pâine sau turtoi. Nu era niciodată suficient” pr. Nicolae Bordaşiu.
După eliberare a lucrat ca muncitor muncitor, apoi ca tehnician la Institutul Ioan Cantacuzino, unde a făcut parte din colectivul care a preparat pentru întâia oară în România gama globulină din sânge retro-placentar.
A slujit ca paroh la Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti.

 

INFORMAŢII SUPLIMENTARE:  Chestionar BORDAŞIU NICOLAE Bordasiu

 

nicolae bordasiu

 

 

 

“Cu şi despre Părintele Profesor Nicolae Bordaşiu de la Biserica “Sfântul Silvestru” din Bucureşti” în Crisana,  http://www.crisana.ro/stiri/religie-19/cu-si-despre-parintele-profesor-nicolae-bordasiu-de-la-biserica-sfantul-silvestru-din-bucuresti–144966.html

nicolae bordasiu1

 

 

 

 

Am fost cu adevărat cucerit de personalitatea Părintelui Arsenie Boca http://www.arsenieboca.ro/am-fost-cucerit-de-personalitatea-parintelui

MARIA TARCEA (fostă POPA)

Publicat în by Cristina Puscas în Lotul Beiuşenilor | Leave a comment

Născută la data de 2 februarie 1931, în Beiuş, Bihor
Tatăl – Gheorghe, mama – Maria,
Perioada de detenţie: 8 iunie 1948 – 25 octombrie 1949; 13 decembrie 1951 – 18 noiembrie 1952
Reţinută pentru că ar fi făcut parte din Lotul Beiuşenilor
Centre de detenţie: Oradea, Cluj-Napoca

tarcea maria

Maria Tarcea a fost încarcerată în două rânduri la Securitatea din Oradea. Prima dată a fost arestată la Beiuş, în 8 iunie 1948, alături de alte 10 colege, fiind acuzate că s-ar fi constituit într-o organizaţie subversivă, tinerele eleve propunându-şi să rupă nişte afişe cu Dej. Aceasta îşi aminteşte că ea şi colegele de detenţie de la Securitatea Oradea erau „veşnic flămânde” şi lucrurile nici nu puteau sta altfel după apa colorată ca o cafea amară de dimineaţă, cele 100 de grame de pâine pe zi, ciorba „un pic, un pic colorată”, în care se găseau 2-3 cartofi sau nişte „fluturi de varză acră sau dulce” sau supa de gogonele. La Securitatea Oradea a fost cea mai „urâtă” perioadă din detenţia sa. Nu a fost bătută sau maltratată, dar a fost supusă unor anchete „care nu se mai terminau, nu se mai sfârşeau”, care se derulau în principal noaptea, iar după o oră de somn erau aduse din nou la anchetă. Pe lângă tortura psihică aplicată, anchetatorii o ciupeau atât de tare de ceafă în timpul anchetei încât îi dădeau lacrimile.

WP_002341

INFORMAŢII SUPLIMENTARE ÎN CHESTIONARUL Tarcea MARIA chestionartarceapdf

 

BABĂU ILIE

Publicat în by Cristina Puscas în Organizaţia „Vlad Ţepeş II”, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 23 august 1919, din Girişul de Criş, jud. Bihor
Tatăl – Ioan, mama – Maria
Perioada de detenţie: 17 august 1949 – 15 august 1954
Condamnat la 5 ani pentru apartenenţă la organizaţia subversivă a lui Parapeanu
A trecut prin Aiud, Gherla, Valea Neagră
Chiabur
Babau Ilie

Babau Ilie2

Babau Ilie3

NISTORICĂ CONSTANTIN

Publicat în by Cristina Puscas în Organizaţia „Vlad Ţepeş II”, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 24 februarie 1924, în localitatea Bistreţ, jud. Mehedinţi
Tatăl – Filip, mama – Eleonora
Perioada de detenţie: 3 iulie 1951 – 7 noiembrie 1956
Condamnat la 18 ani muncă silnică, fiind condamnat pentru uneltire, în lotul „Vlad Ţepeş II”, fiind eliberat după 5 ani şi 4 luni
A executat pedeapsa în închisorile de la Cluj-Napoca, Peninsula, Baia Sprie, Jilava, Timişoara şi Aiud
Jandarm

Nistorica Constantin
Informaţii suplimentare:

Cornel Onaca, Martori şi martiri, Oradea, Editura Imprimeriei de Vest, 2000
Experienţe carcerale în România comunistă, Coordonator Cosmin Budeancă, vol. III, Iaşi, Editura Polirom, 2009, volum apărut sub îngrijirea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului

ONACA CORNEL

Publicat în by Cristina Puscas în Organizaţia „Vlad Ţepeş II” | Leave a comment

Născut la 4 mai 1931, din Oradea, jud. Bihor
Tatăl – Ioan, mama – Floarea
Perioada de detenie: 3 iulie 1951 – 19 octombrie 1955
Condamnat 12 ani închisoare, apoi la recurs a primit 15 ani pentru apartenenţa la organiţaţia „Vlad Ţepeş II”, executând 4 ani şi 3 luni
A trecut prin închisorile de la Oradea, Cluj-Napoca, Jilava, Poarta Albă, Peninsula, Baia Sprie, Cavnic, Satu Mare, Ocnele Mari, Văcăreşti, Timişoara

A publicat volumul Martori şi martiri, Oradea, Editura Imprimeriei de Vest, 2000
Articole: Mihai Stere Derdena, „Memorialul unui martor redutabil (Cronica literara)” accesibil on-line la adresa http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=603
Menţiuni despre membrii Organizaţiei „Vlad Ţepeş II” în lucrarea lui Ioan Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, Bucureşti, Editura Albatros, 1991

onaca cornel.tif

„Un beci neaerisit … un miros pestilenţial, un beci neluminat, un aer viciat, stătut de pivniţă”, este primul contact al lui Cornel Onaca cu Securitatea Oradea. Cornel Onaca aminteşte că împotriva deţinuţilor închişi la Penitenciarul Oradea se utilizau „metode inventate de minţi bolnave”. „Gardienii erau de o mediocritate revoltătoare, de un cinism ce sfida regulile morale ale societăţii”, ne-a relatat Cornel Onaca. Iniţial, plimbările se făceau zilnic, apoi au devenit tot mai rare, însă, la fel ca şi mersul la baie, totul „se făcea în pas alergător, fugind pe celularul lung al pavilionului … Mulţi dintre noi, în special cei bătrâni şi bolnavi, slăbiţi şi istoviţi, se prăvăleau în goana forţată, căzând unul peste altul, fiind apoi pedepsiţi cu suspendarea plimbării ori a băii”. Primul pachet şi totodată primul contact cu familia sa a avut loc la Oradea după trei ani. Bucuria sa a fost umbrită însă de modul în care gardianul i-a „maculat” pachetul pregătit cu atâta grijă şi trudă de familia sa. „Gardianul a început să rupă în bucăţi alimentele, să spargă pungile de hârtie, azvârlind la întâmplare, în bătaie de joc zahărul peste slănină, gemul peste untură şi toată grămada amestecată între ele”, relatează Cornel Onaca
onaca2

 

 

INFORMATII SUPLIMENTAR CHESTIONAR ONACA CORNEL chestionaronacapdf