PAPP IULIU

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 4 august 1936, în Timişoara, jud. Timiş
Tatăl – Iuliu, mama – Paraschiva
Perioada detenţie: 5 septembrie 1960 – 24 iunie 1964
Condamnat la 8 ani închisoare pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei, a executat 3 ani şi 10 luni
Centre de detenţie: Timişoara, Jilava, Gherla, Periprava
Ospătar

comemorare detinuti politici (78)

După ce este prins în zona de frontieră iugoslavă, este adus la Securitatea Timişoara. „Te duceau la anchetă, îţi puneau ochelari de tablă, pe nişte coridoare şi îţi dădeau drumul. … Strigau să mergi repede”, povesteşte Papp Iuliu. Mâncarea nu avea „niciun Dumnezeu”. La Jilava, primea dimineaţa 100 gr. de pâine neagră, cu o bucată de marmeladă şi o cafea, la amiază un polonic „de ceva, care nu se numea mâncare, cartofi fierţi cu resturi de carne, dar carne nu găseai”. La Gherla erau aduse sub-produse de la un Abator din Cluj-Napoca. „Burtă cu rahat cu tot, pieliţă, urechi, ochi, ce nu se putea folosi”, erau ingredientele folosite în preparatul hranei pentru deţinuţi, mărturiseşte Papp Iuliu.

PETRI IOSIF

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor | Leave a comment

Născut la 23 august 1941, în Cetariu, jud. Bihor
Tatăl – Zsigmond, mama – Maria
Perioda de detenţie: 8 noiembrie 1960 – 24 iunie 1964
Condamnat la 5 ani închisoare pentru că a „scris niste lozinci pe pereţi: Plecaţi de aici! Jos comunismul!”; execută 3 ani şi 7 luni
Centre de detenţie: Oradea, Jilava, Luciu Giurgeni
Elev

comemorare detinuti politici (70)

Petri Iosif îşi aminteşte că arestaţii aduşi la Securitatea din Oradea erau bătuţi la tălpi după ce erau puşi cu picioarele în apă. Dacă mâncare nu primeau, în schimb gardienii se dovedeau deosebit de generoşi în a le oferi arestaţilor „apă sărată”. „La izolator trei zile nu primeai mâncare, numai apă. Din oră în oră, mă intrebau: -Apă sărată, nu vrei? -Nu vreau, dacă nu-mi daţi apă dulce mai bine să mor. Am leşinat, au venit, au turnat o găleată cu apă peste mine. Motivul izolării: am bătut în perete. Nu era pat, dormeam pe picioare … dacă ai avut atâta loc 50X50 cm. La închisoare a fost altfel, noaptea puneau un pat de fier fără nimica”, povesteşte Petri Iosif. În timpul anchetei din anul 1960, a stat singur timp de 5 luni, uitând să vorbească. La acea vreme, sediul Securităţii era pe strada Dunărea, visavi de Spitalul Militar din Oradea „Aproape am uitat să vorbesc. Numai cu anchetatorul, când m-a dus chiar mi-a plăcut; chiar dacă mă băte, mai discutam”, rememorează el cele 11 luni din ancheta de la Securitatea Oradea. Scoaterea la anchetă era pentru mulţi o bucurie, arestaţii bucurându-se că mai văd o faţă, că mai pot schimba o vorbă.

PÂRVU MIRCEA

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 22 noiembrie 1925, în Giurtelec, jud. Bihor
Tatăl – Simion, mama – Domnica
Perioada de detenţie: 1 august 1953 – 1 august 1961
Condamnat la 16 ani temniţă grea, membru al Organizaţiei „Stânca de granit”, fost preşedintele al tineretului Naţional-Ţărănist – plasa Şimleu Silvaniei
Centre de detenţie: Oradea, Cluj-Napoca, Baia Sprie, Gherla, Galaţi, Botoşani
Învăţător

cristina primarie (30)

„În mina de la Baia Sprie trebuia să faci norma de 7,5 tone pe zi, să ridici cu mâna minereu din halda în covăţică. În abataj era un grătar, de 15/15 cm şi trebuia să dai cu barosul, să loveşti minereul, să-l fărmiţezi să poată intra prin grătar. Era imposibil să faci norma dintr-un şut”, povesteşte Mircea Pârvu. Cei care nu reuşeau să-şi realizeze norma erau pedepsiţi câte zece zile cu carcera, unde se primea mâncare doar de două ori pe săptămână, 150 de grame de pâine şi apă caldă. În 1956, Pârvu a fost transferat în lanţuri la Gherla. „La Gherla era o mizerie de nedescris. Ceai în loc de mâncare. Mâncarea era cu jumări cu păr, să ne atace apendicele. Băgau în mâncare stomac de animale cu fecale, luam fecalele şi le puneam în tinetă şi mâncam apa cu turtoi. Am slăbit 40-50 kg, aveam 1,77 cm. Stăteam în cameră 40 inşi, 3-4 rânduri de paturi. Am fost de trei ori afara în doi ani şi jumătate”, relatează Pârvu.

pr. BORDAŞIU NICOLAE

Publicat în by Cristina Puscas în Biserica în lanţuri | Leave a comment

Născut la data de 22 mai 1924, în Săbolciu, Bihor
Tatăl – Gheorghe, mama – Maria,
Perioda de detenţie 18 iulie 1955 – 26 iunie 1964
Condamnat la 20 de ani muncă silnică, apoi 10 ani teminţă grea pentru „uneltire contra ordinii sociale”
Centre de detenţie: Timişoara, Jilava, Oradea, Constanţa, Aiud

bordasiu

 
bordasiu2

Frecventează Mănăstirea Antim din Bucureşti, acolo unde a luat fiinţă mişcarea „Rugul Aprins”, care a intrat în vizorul Securităţii. „Fiind preşedintele Asociaţiei Studenţilor în Teologie, împreună cu alţii: Braga Roman, Plămădeală Leonida, Stelian Manolache etc., am redactat nişte fluturaşi, manifeste împotriva manifestaţiilor de 1 mai, care era în sâmbăta Paştelui”, mărturiseşte părintele Bordaşiu.
Simţind că arestarea sa e iminentă, tânărul Bordaşiu a încercat să se ascundă, în perioada 1948-1955, în satul bihorean Husasău de Criş. „Din 1948, până în 1955. Şapte ani am înfruntat o securitate puternică şi vigilentă, pornită pe urmele mele. Asta a fost învinuirea cea mare care mi s-a adus: curajul de-a lupta nevăzut cu ei. Dar nu e uşor să stai ascuns şi singur atâţia ani de zile. Şapte ani am ieşit din casă doar noaptea şi nu am avut nimic de citit, decât Sfânta Scriptură. Eram foarte obosit de chinul ăsta, ce părea fără capăt, şi nu mai ştiam ce să fac. Nu mai puteam suporta atâta singurătate şi izolare” pr. Nicolae Bordaşiu.
A fost arestat pe 18 iulie 1955. „Iar în acea dimineaţă de seceriş, când au năvăit în casă lucrătorii răului şi mi-au cerut să le predau armanentul pe care îl aveam, le-am arătat Biblia, singura armă pe care o aveam asupra mea” pr. Nicolae Bordaşiu.
Este dus la Securitatea din Timişoara unde va cunoaşte cea mai cumplită umilinţă. „Cea mai mare înjosire am cunoscut-o aici, la Penitenciarul din Timişoara, când mi s-au bătut în nituri lanţuri la picioare, fiind întins cu faţa la pământ” pr. Nicolae Bordaşiu
Va fi anchetat în acelaşi lot cu Arsenie Boca, care va ajunge şi el la Penitenciarul Oradea pe 17 decembrie 1955. Arsenie Boca va fi părăsit temniţa de pe Criş pe 7 aprilie 1956.
La Penitenciarul Oradea, pr. Bordaşiu a fost adus pe data de 4 decembrie 1955, de la Jilava. Aici a stat până pe data de 5 februarie 1956, fiind transferat la Constanţa, pentru cercetări. “La Penitenciarul Oradea, celula cred că avea 4X3, cu ferestre mici. Avea un fel de priciuri, unde dormeam unul lângă altul. WC era la capătul coridorului. Mâncarea era săracă, de trei ori pe zi. Dimineaţa – terci sau cafea de orez; la masă (prânz) – un fel de ciorbă de cca 700 gr., iar seara un fel de mâncare scăzută, cam 400 gr. Pâine sau turtoi. Nu era niciodată suficient” pr. Nicolae Bordaşiu.
După eliberare a lucrat ca muncitor muncitor, apoi ca tehnician la Institutul Ioan Cantacuzino, unde a făcut parte din colectivul care a preparat pentru întâia oară în România gama globulină din sânge retro-placentar.
A slujit ca paroh la Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti.

 

INFORMAŢII SUPLIMENTARE:  Chestionar BORDAŞIU NICOLAE Bordasiu

 

nicolae bordasiu

 

 

 

“Cu şi despre Părintele Profesor Nicolae Bordaşiu de la Biserica “Sfântul Silvestru” din Bucureşti” în Crisana,  http://www.crisana.ro/stiri/religie-19/cu-si-despre-parintele-profesor-nicolae-bordasiu-de-la-biserica-sfantul-silvestru-din-bucuresti–144966.html

nicolae bordasiu1

 

 

 

 

Am fost cu adevărat cucerit de personalitatea Părintelui Arsenie Boca http://www.arsenieboca.ro/am-fost-cucerit-de-personalitatea-parintelui

MARIA TARCEA (fostă POPA)

Publicat în by Cristina Puscas în Lotul Beiuşenilor | Leave a comment

Născută la data de 2 februarie 1931, în Beiuş, Bihor
Tatăl – Gheorghe, mama – Maria,
Perioada de detenţie: 8 iunie 1948 – 25 octombrie 1949; 13 decembrie 1951 – 18 noiembrie 1952
Reţinută pentru că ar fi făcut parte din Lotul Beiuşenilor
Centre de detenţie: Oradea, Cluj-Napoca

tarcea maria

Maria Tarcea a fost încarcerată în două rânduri la Securitatea din Oradea. Prima dată a fost arestată la Beiuş, în 8 iunie 1948, alături de alte 10 colege, fiind acuzate că s-ar fi constituit într-o organizaţie subversivă, tinerele eleve propunându-şi să rupă nişte afişe cu Dej. Aceasta îşi aminteşte că ea şi colegele de detenţie de la Securitatea Oradea erau „veşnic flămânde” şi lucrurile nici nu puteau sta altfel după apa colorată ca o cafea amară de dimineaţă, cele 100 de grame de pâine pe zi, ciorba „un pic, un pic colorată”, în care se găseau 2-3 cartofi sau nişte „fluturi de varză acră sau dulce” sau supa de gogonele. La Securitatea Oradea a fost cea mai „urâtă” perioadă din detenţia sa. Nu a fost bătută sau maltratată, dar a fost supusă unor anchete „care nu se mai terminau, nu se mai sfârşeau”, care se derulau în principal noaptea, iar după o oră de somn erau aduse din nou la anchetă. Pe lângă tortura psihică aplicată, anchetatorii o ciupeau atât de tare de ceafă în timpul anchetei încât îi dădeau lacrimile.

WP_002341

INFORMAŢII SUPLIMENTARE ÎN CHESTIONARUL Tarcea MARIA chestionartarceapdf

 

BABĂU ILIE

Publicat în by Cristina Puscas în Organizaţia „Vlad Ţepeş II”, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 23 august 1919, din Girişul de Criş, jud. Bihor
Tatăl – Ioan, mama – Maria
Perioada de detenţie: 17 august 1949 – 15 august 1954
Condamnat la 5 ani pentru apartenenţă la organizaţia subversivă a lui Parapeanu
A trecut prin Aiud, Gherla, Valea Neagră
Chiabur
Babau Ilie

Babau Ilie2

Babau Ilie3

NISTORICĂ CONSTANTIN

Publicat în by Cristina Puscas în Organizaţia „Vlad Ţepeş II”, Uncategorized | Leave a comment

Născut la 24 februarie 1924, în localitatea Bistreţ, jud. Mehedinţi
Tatăl – Filip, mama – Eleonora
Perioada de detenţie: 3 iulie 1951 – 7 noiembrie 1956
Condamnat la 18 ani muncă silnică, fiind condamnat pentru uneltire, în lotul „Vlad Ţepeş II”, fiind eliberat după 5 ani şi 4 luni
A executat pedeapsa în închisorile de la Cluj-Napoca, Peninsula, Baia Sprie, Jilava, Timişoara şi Aiud
Jandarm

Nistorica Constantin
Informaţii suplimentare:

Cornel Onaca, Martori şi martiri, Oradea, Editura Imprimeriei de Vest, 2000
Experienţe carcerale în România comunistă, Coordonator Cosmin Budeancă, vol. III, Iaşi, Editura Polirom, 2009, volum apărut sub îngrijirea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului

ONACA CORNEL

Publicat în by Cristina Puscas în Organizaţia „Vlad Ţepeş II” | Leave a comment

Născut la 4 mai 1931, din Oradea, jud. Bihor
Tatăl – Ioan, mama – Floarea
Perioada de detenie: 3 iulie 1951 – 19 octombrie 1955
Condamnat 12 ani închisoare, apoi la recurs a primit 15 ani pentru apartenenţa la organiţaţia „Vlad Ţepeş II”, executând 4 ani şi 3 luni
A trecut prin închisorile de la Oradea, Cluj-Napoca, Jilava, Poarta Albă, Peninsula, Baia Sprie, Cavnic, Satu Mare, Ocnele Mari, Văcăreşti, Timişoara

A publicat volumul Martori şi martiri, Oradea, Editura Imprimeriei de Vest, 2000
Articole: Mihai Stere Derdena, „Memorialul unui martor redutabil (Cronica literara)” accesibil on-line la adresa http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=603
Menţiuni despre membrii Organizaţiei „Vlad Ţepeş II” în lucrarea lui Ioan Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, Bucureşti, Editura Albatros, 1991

onaca cornel.tif

„Un beci neaerisit … un miros pestilenţial, un beci neluminat, un aer viciat, stătut de pivniţă”, este primul contact al lui Cornel Onaca cu Securitatea Oradea. Cornel Onaca aminteşte că împotriva deţinuţilor închişi la Penitenciarul Oradea se utilizau „metode inventate de minţi bolnave”. „Gardienii erau de o mediocritate revoltătoare, de un cinism ce sfida regulile morale ale societăţii”, ne-a relatat Cornel Onaca. Iniţial, plimbările se făceau zilnic, apoi au devenit tot mai rare, însă, la fel ca şi mersul la baie, totul „se făcea în pas alergător, fugind pe celularul lung al pavilionului … Mulţi dintre noi, în special cei bătrâni şi bolnavi, slăbiţi şi istoviţi, se prăvăleau în goana forţată, căzând unul peste altul, fiind apoi pedepsiţi cu suspendarea plimbării ori a băii”. Primul pachet şi totodată primul contact cu familia sa a avut loc la Oradea după trei ani. Bucuria sa a fost umbrită însă de modul în care gardianul i-a „maculat” pachetul pregătit cu atâta grijă şi trudă de familia sa. „Gardianul a început să rupă în bucăţi alimentele, să spargă pungile de hârtie, azvârlind la întâmplare, în bătaie de joc zahărul peste slănină, gemul peste untură şi toată grămada amestecată între ele”, relatează Cornel Onaca
onaca2

 

 

INFORMATII SUPLIMENTAR CHESTIONAR ONACA CORNEL chestionaronacapdf

Prison of Oradea at the Beginnings of the Communist Period (1945-1946)

Publicat în by Cristina Puscas în Locatarii Penitenciarului Oradea 1945 – 1977 | Leave a comment

Prison of Oradea at the Beginnings of the Communist
Period (1945-1946)

Abstract

The communist regime has significantly changed the role that
the penance institution played in a society. The communist prisons and the
labor colonies were not simply isolation spaces of the prisoner, they have
become places for reeducation in which the torture, deprivation, humiliation
were the main ways to transform the communist regime opponent in a new man.
The Penitentiary of Oradea is part of this new line of the central policy
promoted by the new totalitarian regime of Soviet origin.
In the Penitentiary of Oradea, until August 23, 1944, prisoners of common
law and policy have executed their punishment and after August 23, 1944, there
they imprisoned both prisoners of common law and “those who committed crimes
against the state security”. From year to year, with intensifying the fight against
the “anti-democratic actions”, the number of the “counterrevolutionary”
prisoners increased continuously. The average capacity of the Penitentiary was
700-1000 people, but in reality, during the periods of maximum repression, the
number of occupants doubled. If in the registry of prevents on the year 1945 they
recorded 167 persons, the next year the number of those imprisoned in the
Penitentiary of Great Oradea has reached 611, including 89 women.
Keywords: Oradea Penitentiary, political prisoners, prisoners of
common law, anti-Communist resistance, 1945-1946.

Articol accesibil în Analele Universităţii din Oradea, Seria Istorie – Arheologie, (Oradea), TOM XXII, 2012 (de la pagina 94 la pagina 109)

Descarca Analele istorie Oradea

Untitled-3

ÎNFOMETARE – UN MIJLOC DE EXTERMINARE LENTĂ A DEŢINUŢILOR POLITICI DIN PENITENCIARUL ORADEA MARE (1947-1977)

Publicat în by Cristina Puscas în Regimul de detenţie | Leave a comment

STARVATION – A MEANS OF SLOW EXTERMINATION OF THE POLITICAL
PRISONERS IN THE PRISON OF GREAT ORADEA (1947-1977)

Abstract
The Prison from Oradea is part of the Romanian Gulag “typology”, created by
the new regime installed at power after the World War II. The incommunicado system
in Romania is meant not only to punish the “political opponents”, but also rather to
transform them into obedient citizens of the new social order. The inhuman detention
conditions provided by the Prison from Great Oradea were not anything special to the
extermination regime applied to the officials imprisoned in Sighet, the “re-educated”
students in Piteşti or the pupils from Gherla. Hunger, cold and isolation, which marked
the whole life spent within the walls of the Prison of Oradea, have left deep scars in
the psyche, but also in the physical condition of the thousands of prisoners who passed
through. The diet, poor hygiene conditions, lack of medical care, humiliation, isolation,
all these made the mine of Oradea to live, in the memories of those who have stepped
in, as a terrible experience.
Key words:Oradea Prison, political prisoners, imprisonment, starvation, food rules.

Informaţii suplimentare puteţi obţine din articolul publicat în Crisia (Oradea), 2012

Crisia

IMG_6090