Silaghi Lucian

Silaghi Lucian

Născut la 12 aprilie 1965, în Marghita, jud. Bihor
Tatăl – Ioan, mama Lucia
Arestat în 23 noiembrie 1987, la Braşov
Student

Cristina Puşcaş, 25 de ani de la revolta din Braşov – “Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară” – http://www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/25-de-ani-de-la-revolta-din-brasov-muncitorii-arestati-nu-trebuie-sa-moara–131194.html

Revolta spontană de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, a dat prilejul autorităţilor să declanşeze un nou val de aresări. Protestul a început dimineaţa, la Uzina de Autocamioane „Steagul Roşu”. Potrivit raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, în seara zilei de 14 noiembrie, tocmai li se comunicase muncitorilor din schimbul al III – lea ca salariile le vor fi diminuate cu 30% din cauza depăşirii cheltuielilor planificate. În acelaşi timp, muncitorilor din schimbul III li s-a cerut să rămână în fabrică pentru a vota, împreună cu muncitorii ce urmau să intre în schimbul I, în alegerile locale ce se organizau în ziua următoare, duminică, 15 noiembrie 1987. Conducerea uzinii a refuzat dialogul cu muncitorii, care, revoltaţi, au pornit, în număr de arpoximativ 200-300, spre Comitetul Judeţean al PCR. Pe drum, li s-au alăturat aproape 8.000 de manifestanţi. Represiunea a început la prânz, trupele USLA folosind gaze lacrimogene şi tunuri cu apă. Intervenţia s-a încheiat în maximum patru ore. După revoltă, 62 de muncitori au fost deportaţi . La o săptămână, trei studenţi din anul IV ai Facultăţii de Silvicultură din cadrul Universităţii Braşov au decis să-şi exprime solidaritatea faţă de muncitorii arestaţi. Iniţiatorul protestului este Cătălin Bica, care a confecţionat, în camera de cămin, un afiş de dimensiunea 50/100 cm, pe care scria : “Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară !“. Înarmat cu afişul s-a aşezat singur pe o bancă în faţa cantinei Complexului. “Am procedat în modul arătat mai sus pentru a face cunoscut persoanelor care vedeau afişul că doream ca muncitorii despre care auzisem că sunt arestaţi să nu fie omorăţi sau condamnaţi pentru ce au făcut in ziua de 15.11.1987. Eu nu am discutat nu nimeni ceea ce aveam de gănd să fac. În legătură cu colegii mei de an Şerban Horia şi Lucian Silaghi, ambii din Oradea, care au fost găsiţi de organele de ordine lăngă mine, arăt că nu a existat o înţelegere prealabilă şi că ei, după ce m-au văzut cu afişul, s-au aşezat lăngă mine pe o bancă“, se arată în declaraţia dată de Cătălin Bia în faţa organelor de securitate braşovene . Cei doi studenţi, Cătălin Bia şi Lucian Silaghi, au stat în faţa cantinei aproape 20 de minute. Între timp, a venit şi prietenul lor Horia Şerban, care li s-a alăturat. Un subofiţer de miliţie s-a apropiat de ei, însoţit de doi soldaţi înarmaţi. “Subofiţerul, scoţându-şi pistolul din toc, ne-a somat cu arma şi ne-a spus să nu încercăm să fugim de sub escortă”, povesteşte Lucian Silaghi într-un interviu acordat jurnaliştilor de la cotidianul Crişana . Cei trei au fost supuşi interogatoriului toată noaptea. “Dimineaţa ne-au dus la tuns şi ne-au băgat într-o celulă. Ne-au adus câte o cană de tablă, cu smalţul ciobit, plină cu un lichid, despre care ei spuneau că e ceai, şi un codru de pâine neagră. Eu mă gândeam la părinţi, care sigur aflaseră că fusesem arestaţi, dar nu ştiau nimic altceva de 24 de ore”, mai spune Silaghi. Pe la ora 10.00 dimineaţa, au fost duşi la Rectorat, unde li s-a comunicat că sunt exmatriculaţi din facultate pe perioadă nedeterminată. Seara, toţi trei au fost duşi sub escortă până în Cluj, unde Cătălin Bia a fost preluat de Miliţia locală, iar Horia Şerban şi Lucian Silaghi au fost duşi mai departe, la Oradea. Dar nu acasă. Mai întâi i-au escortat la Miliţie. “Luni, 23 noiembrie, am fost exmatriculaţi din facultate pe o durată nedeterminată pentru « abateri grave de la disciplina universitară ». Am fost reînmatriculaţi după doi ani, la 23 septembrie 1989. În cei doi ani, colegul Silaghia Lucian a fost muncitor necalificat la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Bihor – Oradea“, se arată în declaraţia semnată pe data de 14 decembrie 1993 în faţa notarului de către Şerban Horia . În tot acest timp, Şerban a fost strungar la Uzina Mecanica din Oradea şi apoi croitor . “În timpul anchetei, am fost întrebaţi ce ne-a determinat să avem acea atitudine. Le-am răspuns că eram preocupaţi de soarta muncitorilor anchetaţi. Ne temeam pentru vieţile lor”, mărturiseşte Silaghi, care a adăugat faptul că, după 1989, Gavrilă Filichi, unul dintre participanţii la revoltă, le-a mărturisit că fuseseră bătuţi, maltrataţi şi răspândiţi prin toate colţurile ţării şi consideră că salvarea vieţilor lor se datorează şi faptului că studenţii li s-au alăturat .
silaghi

SILAGHI1

Silaghi3

Publicat în by Cristina Puscas în Tributul bihorenilor

Comments are closed.