Născut la 4 mai 1931, din Oradea, jud. Bihor
Tatăl – Ioan, mama – Floarea
Perioada de detenie: 3 iulie 1951 – 19 octombrie 1955
Condamnat 12 ani închisoare, apoi la recurs a primit 15 ani pentru apartenenţa la organiţaţia „Vlad Ţepeş II”, executând 4 ani şi 3 luni
A trecut prin închisorile de la Oradea, Cluj-Napoca, Jilava, Poarta Albă, Peninsula, Baia Sprie, Cavnic, Satu Mare, Ocnele Mari, Văcăreşti, Timişoara

A publicat volumul Martori şi martiri, Oradea, Editura Imprimeriei de Vest, 2000
Articole: Mihai Stere Derdena, „Memorialul unui martor redutabil (Cronica literara)” accesibil on-line la adresa http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=603
Menţiuni despre membrii Organizaţiei „Vlad Ţepeş II” în lucrarea lui Ioan Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, Bucureşti, Editura Albatros, 1991

„Un beci neaerisit … un miros pestilenţial, un beci neluminat, un aer viciat, stătut de pivniţă”, este primul contact al lui Cornel Onaca cu Securitatea Oradea. Cornel Onaca aminteşte că împotriva deţinuţilor închişi la Penitenciarul Oradea se utilizau „metode inventate de minţi bolnave”. „Gardienii erau de o mediocritate revoltătoare, de un cinism ce sfida regulile morale ale societăţii”, ne-a relatat Cornel Onaca. Iniţial, plimbările se făceau zilnic, apoi au devenit tot mai rare, însă, la fel ca şi mersul la baie, totul „se făcea în pas alergător, fugind pe celularul lung al pavilionului … Mulţi dintre noi, în special cei bătrâni şi bolnavi, slăbiţi şi istoviţi, se prăvăleau în goana forţată, căzând unul peste altul, fiind apoi pedepsiţi cu suspendarea plimbării ori a băii”. Primul pachet şi totodată primul contact cu familia sa a avut loc la Oradea după trei ani. Bucuria sa a fost umbrită însă de modul în care gardianul i-a „maculat” pachetul pregătit cu atâta grijă şi trudă de familia sa. „Gardianul a început să rupă în bucăţi alimentele, să spargă pungile de hârtie, azvârlind la întâmplare, în bătaie de joc zahărul peste slănină, gemul peste untură şi toată grămada amestecată între ele”, relatează Cornel Onaca

INFORMATII SUPLIMENTAR CHESTIONAR ONACA CORNEL chestionaronacapdf

Autor: Cristina PUŞCAŞ

Reproducerea, chiar şi parţială, prin orice mijloace, inclusiv prin fotocopiere sau prin introducerea în sisteme electronice de procesare a datelor, necesită în prealabil aprobarea scrisă a autorului.

Un amplu proces de epurare a fost conceput în ce priveşte Armata Română, iar mai apoi a fost vizată Chestura Poliţiei, Inspectoratele Jandarmeriei şi Serviciile de Informaţii. „Dezonorarea” Armata Româna a început imediat ce aceasta a depus armele la 23 august 1944. Acest lucru a însemnat pentru forţele sovietice tratarea diviziilor româneşti ca inamice şi au trecut la luarea de prizonieri a peste 130.000 oameni, la începutul lunii septembrie 1944 . „Decapitarea” Armatei Române a continuat cu arestarea generalilor care au coordonat mari unităţi în campania din Est. Întregul proces de epurarea al Armatei Române s-a efectuat printr-o serie de legi, „promulgate în cascadă”. Astfel, în perioada 1945-1948, prin emiterea a 4 legi ale epurării au fost trecuţi în rezervă 32.368 cadre, ceea ce înseamnă că 2/3 din cadrele existente în activitate la data de 9 mai 1945 data încheierii războiului. Acţiunea de diminuare a procesului de apărare a ţării a urmat, pas cu pas, „directivele de bază ale NKVD pentru ţările din orbita sovietică”, în care se făcea următoarele precizări exprese cu privire la armată: „se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii, indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi”. Continuare