Născut la 11 august 1929, în Gepiu, jud. Bihor
Tatăl – Alexandru, mama – Maria
Perioada de detenţie: 21 martie 1949 – 19 martie 1955
Condamnare 6 ani pentru uneltire, memebru al Organizaţiei „G4”
Locuri de detenţie: Oradea, Cluj-Napoca, Jilava, Târgşor, Peninsula, Poarta Albă
Elev
Alexandru Şimoca pleacă în munţi împreună cu alţi tineri ai Organizaţiei „G4” pentru a se alătura partizanilor. „În ziua de 12 martie 1949 s-au prezentat la Mihele Ştefan acasă Lupoi Petru, Bozântan Victor, Haiduc Iosif şi Simoca Alexandru, de unde au plecat la gară unde s-au întâlnit cu Bradea Luca, care i-a condus în comuna Măgeşti, judeţul Bihor, iar de acolo au plecat înspre comuna Zece Hotare. Ajungând în comuna Zece Hotare, toţi cei de mai sus au intrat la numitul VANDICI GAVRIL, i-au cerut adăpost, au stat acolo până în ziua de 14 martie 1949, când au fost surprinşi de miliţie”, se arată într-un document oficial întocmit de securiştii orădeni. Reuşeşte să scape din încercuirea şurei de la Zece Hotare, dar se va preda, la scurt timp, Securităţii Oradea. Aici va fi nevoit să scrie declaraţia dictată de securist. Anchetele de desfăşurau numai noaptea, iar din când în când mai „căpătau” câte un pumn. „La Jilava a fost mai rău. Eram mulţi, cel puţin 200 de oameni [în celulă]. Era decembrie – ianuarie şi nu aveam nevoie de cămaşă. În schimb, era nenorocire că nu puteam scoate bidoanele pentru necesităţi afară. Ce miros putea fi!”, povesteşte Alexandu Şimoca.
