Născut la 22 noiembrie 1925, în Giurtelec, jud. Bihor
Tatăl – Simion, mama – Domnica
Perioada de detenţie: 1 august 1953 – 1 august 1961
Condamnat la 16 ani temniţă grea, membru al Organizaţiei „Stânca de granit”, a fost preşedintele tineretului Naţional-Ţărănist – plasa Şimleu Silvaniei
Locuri de detenţie: Securitate Oradea, Cluj-Napoca, Baia Sprie, Gherla, Galaţi, Botoşani
Învăţător
Mircea Pârvu ajunge la Baia Sprie în 1954 şi îşi aminteşte cum a asistat la împuşcarea tânărului Ţinţerică, care s-ar fi aflat la o distanţă de 10 m. „În mină trebuia să faci norma de 7,5 t, să ridică cu mâna din halda de minereu în covăţică. În abataj era un grătar, de 15/15 cm şi trebuia să dai cu barosul, să loveşti minereul, să-l fărmiţezi să poată intra pe grătar. Era imposibil să faci norma dintr-un şut”, povesteşte Mircea Pârvu. Cei care nu-şi făceau norma erau pedepsiţi, câte zece zile, unde se primea mâncare doar de două ori pe săptămână, 150 gr. pâine şi apă caldă. Locuiau în barăci, unde dormeau câte 50 de oameni, unde erau amenajate paturi suprapuse.
La Baia Sprie deţinuţii organizau des greve. „Am intrat în grevă, nu am mâncat o săptămână şi jumătate. Dacă nu voiai să mănânci, iţi deschideau gura şi te alimentau cu furtunul. În urma grevei obţineam pe dracu!”, îşi aminteşte Mircea Pârvu. În vara sau toamna lui 1956 a fost mutat la Gherla în lanţuri şi cătuşe ruginite, o bucată de tablă şi când lanţurile erau nituite le erau rănite picioare. „La Gherla era o mizerie de nedescris. Ceai în loc de mâncare. Mâncarea era cu jumări cu păr, să ne atace apendicele. Băgau în mâncare stomac de animale cu fecale, luam fecalele şi le puneam în tinetă şi mâncam apa cu turtoi. Am slăbit 40-50 kg, aveam 1,77 cm. Stăteam în cameră 40 inşi, 3-4 rânduri de paturi. Am fost de trei ori afara în doi ani şi jumătate”, povesteşte Pârvu, care a completat că „comunismul a fost un regim condus de oameni bolnavi, să schinjuieşti, să înfometezi, să bagi copii la închisoare”.
