Născut la 27 aprilie 1928, în Ghenetea, jud. Bihor
Tatăl – Ioan, mama – Maria
Perioada de detenţie: 21 mai 1948 – 11 mai 1951
Condamnat la 3 ani detenţie pentru apartenenţa la Organizaţia România Independentă
Centre de detenţie: Oradea, Târgşor, Gherla
Elev
Despre reeducarea de la GHERLA
Interviu Sarca Eugen, realizat la 15 iunie 2011 de către Cristina PUŞCAŞ
„Unicitatea abominabilă” a fenomenului Piteşti, aşa cum se exprimă Ruxandra Cesereanu („Tortură şi oroare: fenomenul Piteşti (1949-1952)”, în Comunism şi represiune …, p. 168), a depăşit zidurile Piteştiului şi a ajus şi la Gherla. Aici, în 1951 îi vom regăsi pe „elevii” bihoreni ai Organizaţiei România Independentă, transferaţi de la Târgşor.
Sarca Eugen, unul dintre membri, îşi aminteşte că la început, li s-a interzis să vorbească între ei, apoi au fost ţintuiţi pe prici, fără să se poată mişca. O altă metodă de tortură a fost să-i oblige pe elevi să stea culcaţi pe jos, lângă ei un planton, fiind ţinuţi în acestă chinuitoare până ce aveau impresia că le „intră un cui în cap”. Un alt coleg de cameră a fost ţinut 4 zile şi 4 patru nopţi, în picioare, nedormit. Sarca Eugen a fost atât de crunt bătut, că a fost dus la infirmerie, iar pentru a-i acoperi pe torţionari a trebuit să spună că a avut un accident cu o grămadă de lemne care s-a răsturnat peste el. „Îi lega de mâini şi de picioare şi îi trăgea sus, îi bătea la tălpi, la fund cu bate până nu mai suportau, dar mult de tot. Şi când mi-o venit rândul şi mie, m-o dus şi pe mine să ma lege şi să mă tragă în sus. Eu am spus că aşa ceva nu accept. Eram solid la 20 de ani. Au venit patru să mă lege şi nu au reuşit să mă lege. Au venit 4-5 cu bâte şi m-o bătut … până am leşinat. Am picat jos şi am leşinat. Dacă aveam şi eu bătă, nu leşinam eu, ci altul. Am leşinat şi acolo am rămas jos, unde am picat pănă a doua zi dimineţa. După ce am leşinat, am simţit cu acul cum mă împungeau dacă sunt leşinat. Cănd o venit număratoarea, zice unul „Îi bolnav”. Şi-o trecut. A doua zi, m-o dus la spital”, relatează Sarca Eugen.
Imaginaţia călăilor nu are, însă, limite. Bihoreanul Sarca relatează un episod în care un coleg de suferinţă este pus să o sune pe soţia lui la telefon. Cum ar putea să facă aşa ceva într-o celulă? Soluţia este oferită de torţionari:”să bage un deget în gură şi unul în fund şi pe urmă, tot aşa”.
