Uitarea înseamnă o nouă condamnare. Episodul 1: Adolescentul în zeghe. Traian Bodea

Publicat în by Cristina Puscas în Uitarea | Leave a comment

Uitarea necesare o nouă condamnare. Episodul 1: Adolescentul în zeghe. Traian Bodea Seria de filme documentare „Uitarea necesară sau nouă condamnare”, este un proiect început în cadrul Școlii de vară Astra, organizat de Festivalul de Film și Istorii Râșnov și susținută de Black Sea Trust

Materialul video-documentar urmărește, timp de zece episoade, să aducă în spațiul public mărturiile directe ale foștilor deținuți politic bihoreni care au cunoscut ororile Gulagului românesc în perioada comunistă.

Primul episod, „Adolescentul în zeghe”, îl are protagonist pe beiușeanul Traian Bodea, arestat la 15 ani. Reacția de revoltă a liceanului din Beiuș a survenit pe fondul revoluției din Budapesta, care a izbucnit pe 23 octombrie 1956, când studenții maghiari au ieșit pașnic pe străzi, însă revolta lor a fost înăbușită în sânge de trupe sovietice. Tânărul a scris 14 manifeste pe care le-a lipit în mai multe locuri din Beiuș. A doua zi a fost arestat, ulterior fiind condamnat la 3 ani și 6 luni închis. A trecut prin închisorile Oradea, Cluj, Aiud, Ocnele-Mari și Mărgineni.

Echipa proiectului este format din Cristina Liana Pușcaș – cercetător, Ana-Maria Borz – studentă la Istorie și Andreea Bot – studentă la Jurnalism, ambele de la Universitatea din Oradea, iar consultanți sunt Dr. habil. Cosmin Budeancă – Fundația Culturală Memorie și Mihai Dragomir – Asociația Mioritics. Parteneri: Asociația Cei 40 de Mucenici Asociația Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala Bihor Departamentul de Științe Politice și Științele Comunicării și Departamentul de Istorie din cadrul Facultăților de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării de la Universitatea din Oradea. Parteneri media: www.oradeaindirect.ro www.uzpbihor.ro Mulțumiri: Adrian Ardelean www.memoriarezistentei.ro

Locuri ale memoriei: Lagărul, Securitatea și Penitenciarul din Oradea

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI | Leave a comment

Proiectul Asociației cei 40 de Mucenici, „Locuri ale Memoriei: Lagărul, Securitatea și Penitenciarul din Oradea”, care s-a bucurat de sprijinul financiar al Direcției Social-Comunitare din cadrul Consiliului Județean Bihor, vine să prezinte povestea celor trei centre de recluziune din perioada comunistă.

Echipa proiectului:

Cristina Liana Pușcaș – cercetător
Anda Țămășanu – actriță
Ana-Maria Borz – studentă
Andreea Bot – studentă

Consultanți:
Dr. habil. Cosmin Budeancă – Fundația Culturală Memoria
Mihai Dragomir – Asociația Mioritics

Parteneri:
Asociația Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala Bihor
Departamentul de Științe Politice și Științele Comunicării și Departamentul de Istorie din cadrul Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării de la Universitatea din Oradea
Asociația Culturală „Anonim”
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Bihor
Penitenciarul Oradea

Parteneri media:
www.oradeaindirect.ro
www.uzpbihor.ro

Mulțumiri:
Adrian Ardelean
Porsztner Bela Csaba

www.memoriarezistentei.ro

2% pentru MEMORIA REZISTENȚEI

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI | Leave a comment

Reprezentanţii Asociației „Cei 40 de Mucenici” mulțumesc din suflet tuturor celor care în anul 2018 au contribuit financiar la realizarea proiectelor organizației.
Memorialul „Rezistență și Represiune în Bihor”, amenajat în subsolul corpului K din Cetatea Oradea este unul dintre puţinele spaţii muzeale din România dedicate în exclusivitate memoriei foştilor deţinuţi politic care au îndurat ororile Gulagului comunist.
De asemenea, în cursul anului trecut, tot cu sprijinul dvs., Asociația a mai derulat câteva proiecte importante: ”Portrete ale Unirii”
1
4
Tipărirea Broșurii Monumentul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Săbolciu Bihor
sabolciu 2018 (26)thumbnail (86)
Proiectul Românii Ardeleni în Primul Război Mondial
A simp afis simpozion
Prin completarea Formularului 230, vă exprimaţi acordul ca, şi în acest an, să ne fiţi alături, virând cei 2% din impozitul pe salariu sau pensie către proiectele organizației noastre. ACESTA SE POATE DESCARCA MAI JOS:
formular 230
ATENȚIE!!!! Termenul limta de depunere este 15 martie 2019.

Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”: CIF: 31340614;
COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500

Cristina Liana Puşcaş, vicepreşedinta Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”.

MEMORIALUL ”REZISTENȚĂ ȘI REPRESIUNE ÎN BIHOR”

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI | 28 Comments

Memorialul „Rezistență și Represiune în Bihor”, amenajat în subsolul corpului K din Cetatea Oradea, este unul dintre puţinele spaţii muzeale din România dedicate în exclusivitate memoriei foştilor deţinuţi politic care au îndurat ororile Gulagului comunist.
LOCALIZARE
Spațiul care a fost alocat memorialului este situat în subsolul capătului vestic al Corpului K al Cetății Oradea.
. Spațiul se dezvoltă de-a lungul unui coridor acoperit cu boltă cilindrică, având secțiunea în segment de arc. Memorialul situat în capătul vestic, ocupă 10 încăperi, dispuse simetric față de un coridor median, fiind aproximativ egale pe fiecare tract. Celulele sunt acoperite cu bolți cilindrice, perpendiculare pe axa longitudinală a coridorului. Întreaga suprafață alocată Memorialului este de 250 mp.
IMG_3400-1080x675

Fiecare încăpere găzduiește o tematică aparte.
Sala 1, stânga
Contextul general. Localizarea centrelor de represiune din Bihor, respectiv Oradea.
Vizitatorul este familiarizat cu principalele momente istorice care au precedat instaurarea pe deplin, în România, a regimului comunist. De-a lungul celor două laturi ale încăperii au fost montate două benzi care conțin câteva date semnificative, începând cu momentul 23 august 1945, până pe data de 31 decembrie 1948, când putem vorbi de preluarea totală a puterii de către comuniști.
Sala 2, dreapta
Sala de proiecție

În oglindă, în prima ”celulă” din dreapta, au fost confecționate, tot din metal, cu șezut din lemn șase scaune, pe care se pot odihni vizitatorii în timp ce urmăresc documentarul ”Rezistență și Represiune în Bihor”.
Documentarul cuprinde un montaj din interviurile realizate de dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf la Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural, cu foști deținuți politic care povestesc calvarul prin care au trecut în perioada comunistă.
Sala 3, stânga
Lagărul din Cetatea Oradea

În această încăpere sunt expuse, în copie, mărturii ale existenței în Cetatea Oradea a Lagărului pentru internați. Este expusă, cu traducerea aferentă, scrisoarea unui etnic german, Andreas Dittrich, datată cu ziua de 21 august 1947, care era închis în Lagărul din Cetate din 20 martie 1947.
l6
De asemenea, în timpul revitalitzării Cetății, în Corpul E, la etaj, s-au descoperit câteva scrijelituri, care amintesc de acele vremuri. Totodată, sunt prezentate pe plașele de forex și informații despre înființarea Lagărului, localizarea lui, funcționarea, respectiv condițiile de cazare.

Sala 4, dreapta
Securitatea Oradea și Penitenciarul Oradea

Este încăperea în care se regăsesc informații despre sediile unde a funcționat Securitatea din Oradea, cine se afla la conducerea Securității, care au fost condițiile de cazare, respectiv modul în care se realizau anchetele, cu bătăi, amenințări, torturi, intimidări etc.
Sala 5, stânga
Organizații anticomuniste din Bihor

În această celule sunt prezentate câteva dintre organizațiile din Bihor care au luptat împotriva regimului comunist: Organizația ”G4”, Organizația România Independentă, Organizația ”Vlad Țepeț II”, Lotul beiușenilor. De asemenea, fiecare dintre cei arestați în aceste loturi au câte o fișă de prezentare.
Sala 6, dreapta
Un Bihor ”fruntaș”

În această ”celulă” se regăsesc fișe de prezentare a zeci de bihoreni care au trecut prin închisorile comuniste.
DELIA3
Sala 7, Stânga
Celula și ”Neagra”

În acest spațiu am dorit să recreăm atmosfera de carceră dintr-o închisoare. A fost aduse la de Sighet, prin grija doamnei Ana Blandiana, două zeghe, una de bărbat și una de femeie. Totodată, ”Neagra” este sugerată prin spațiul îngust, fără fereastră și aerisire, fără pat și cu beton pe jos, cu pereți plini de igrasie.
Sala 8, dreapta
Revoltele țărănești din 1949

Este un spațiu dedicat unui moment important din rezistența anticomunistă din Bihor, rebeliunea țărănească din vara anului 1949, când 24 de persoane au fost executate sumar. Ca urmare a acestor frământări, au fost deportate 238 de familii, cu un număr de 863 de persoane cu vârste cuprinse între o lună şi 74 de ani, din 76 de localităţi bihorene. Odată ridicaţi din casele lor, întreaga lor avere a trecut în proprietatea statului, acesta alegându-se cu 3.341,96 ha.
Sala 9
Suferința la feminin / Personalități care au trecut prin închisoare Oradea

Această sală reunește două teme: personalități care au trecut prin Penitenciarul Oradea (Gheorghe Rizea, George Sarry, Ion Ioanid, Ion Pantazi, Remus Radina etc.), respectiv femei care au cunoscut temnița de pe Criș (Arlette Coposu, Niculina Moica, Lucreția Jurj etc.).
17098703
Sala 10
Credința în subteran

Aici îi regăsim pe preoții care au trecut prin închisoarea de pe Criș (Arsenie Boca, Episcopul Valeriu Traian Frențiu, părintele Nicolae Bordașiu etc.)
pr8
Concept arhitectural: arh. drd. Maria Tîlvescu
Curator expoziție: dr. Cristina Liana Pușcaș

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Bihor, al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Romanesc, respectiv Asociația Cei 40 de Mucenici Oradea.
646x404
1
0

TIBERIU ŞERBAN

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI, Organizaţia România Independentă | Leave a comment

NUME: Şerban
PRENUME: Tiberiu
DATA NAŞTERII: 14 septembrie 1930
LOCUL NAŞTERII: Suiug, judeţul Bihor
STUDII: Bacalaureat şi Şcoala Tehnică de maiştri
ORIGINEA SOCIALĂ: Intelectuală
RELIGIE: Ortodoxă
PROFESIA LA DATA ARESTĂRII: Elev
DATA ARESTĂRII: 10-15 mai 1948
MOTIVUL CONDAMNĂRII: Uneltire contra ordinei sociale
NUMĂR ANI CONDAMNARE: 2 ani şi 6 luni
DATA ELIBERĂRII: Noiembrie 1951
LOCURILE DE DETENŢIE: Penitenciar Oradea, Penitenciarul elevilor Târgşor, Penitenciar Gherla, colonia de muncă Cernavodă – Canal Dunăre-Marea Neagră
DOMICILIUL: Canada
SERBAN TIBERIU. 1
Tiberiu Şerban era la data arestării elev în clasa a XI-a la Liceul „Alexandru Roman” din Oradea, fiind încadrat în Organizaţia România Independentă. OIR i-a avut ca principali actori pe elevii Liceului „Alexandru Roman”, ai Școlii Normale Română Unită, ai Liceului Industrial Oradea și ai Liceului „Emanuil Gojdu”, toate din Oradea. Inițiatorul organizației a fost Nistor Bădiceanu, elev în clasa a VII-a, care, în cursul lunii mai 1948, potrivit documentelor întocmite de organele poliţieneşti, a pus bazele unei „asociații subversive de tip fascist, paramilitar”. Întreaga activitate ilegalistă care urmărea „răsturnarea în mod violent a ordinei sociale democratice” s-a consumat pe parcursul unei singure luni, timp în care cei 22 de tineri, cu vârste cuprinse între 17 și 21 de ani, cel mult au apucat să se întâlnească o dată, respectiv să achite cotizația de membru, iar alții abia dacă au aflat de înființarea ei.
serban tiberiu

Pentru REZISTENŢA MEMORIEI

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI | Leave a comment

Reprezentanţii Asociației „Cei 40 de Mucenici” mulțumesc din suflet tuturor celor care în anul 2017 au contribuit financiar la realizarea Memorialului „Rezistență și Represiune în Bihor”, amenajat în subsolul corpului K din Cetatea Oradea.
Este unul dintre puţinele spaţii muzeale din România dedicate în exclusivitate memoriei foştilor deţinuţi politic care au îndurat ororile Gulagului comunist.

1

2

De asemenea, în cursul anului trecut, tot cu sprijinul dvs., Asociația a mai derulat câteva proiecte importante: tipărirea unei broșuri trilingve „Rezistență și Represiune în Bihor”, a unor flayere de promovare a Memorialului, respectiv a volumului „Rezistență anticomunistă în întrebări și răspunsuri”.

3

coperta

Prin completarea Formularului 230, vă exprimaţi acordul ca, şi în acest an, să ne fiţi alături, virând cei 2% din impozitul pe salariu sau pensie către proiectele organizației noastre.

Formular 239
Potrivit legislației în vigoare, persoanele fizice, inclusiv pensionarii, care doresc să susţină Asociaţia „Cei 40 de Mucenici”, pot completa Formularul 230, pentru a direcţiona cei 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii sau pensie.
În ce priveşte firmele, acestea pot să scadă din impozitul pe profit sumele acordate ca sponsorizări în limita a 5 la mie din cifra de afaceri, dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat. Forma oficială pe care colaborarea dvs. cu Asociaţia ar putea să o îmbrace ar fi un contract de sponsorizare.

Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”: CIF: 31340614;
COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500

Cristina Liana Puşcaş, vicepreşedinta Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”.

Apel public pentru Memorialul ”Rezistență și Represiune în Bihor”

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI | Leave a comment

Asociația ”Cei 40 de Mucenici” Oradea își propune în acest an să finalizeze memorialul dedicat deținuților politici bihoreni care au trecut prin închisorile comuniste.

Anul trecut cu sprijinul Consiliului Județean Bihor, al Institutului de Investigarea Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc, al Asociației „Cei 40 de Mucenici, respectiv al arh. drd. Maria Tilvescu s-a reușit finalizarea parțială a noului concept gândit pentru spațiul din subsolul Corpului K al Cetății Oradea.

Mai exact au fost realizate volumele reprezentate de o prismă din plăci de oțel, ce are perforată pe o singură fațetă (cea vizibilă dinspre coridor) nume ale deținuților din Bihor.

1

Tot în 2016, a fost realizat întregul sistem de iluminat al prismelor,  respectiv au fost tipărite materiale informative pentru expoziție.

2

Proiectul, pentru a fi finalizat până pe 9 martie, când se marchează Ziua Foştilor Deţinuţi Politici, ar mai necesita realizarea unei machete care să reflecte principalele centre de detenție din Bihor, respectiv din Oradea (Lagărul din Cetatea Oradea, Securitatea, Penitenciarul, Tribunalul).

3

De asemenea, una dintre ”celule” va fi amenajată ca şi o cameră de proiecție a tuturor interviurilor video realizate cu foștii deținuți politici bihoreni. Proiecția se va realiza pe un ecran amplasat într-o bandă de metal cu decupaj. Pentru acest spațiu se impune realizarea unor scaune care să fie integrate conceptului, a unui ecran TV, respectiv a unei benzi de metal de decupaj.

Niciuna dintre cele 10 celule de la subsolul memorialului nu este prevăzută cu fereastră, impunându-se pentru crearea atmosferei de semi-obscur pe care o necesită proiectul, montarea unor ferestre din tablă găurită, care să asigure și aerisirea, dar și să împiedice pătrunderea luminii.

Pentru finalizarea tuturor acestor investiții, vă propunem, în limita posibilităţilor dvs., să ne fiți parteneri în acest proiect unic în România. Potrivit legislației în vigoare, firmele pot să scadă din impozitul pe profit sumele acordate ca sponsorizări  în limita a 5 la mie din cifra de afaceri, dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat. Forma oficială pe care colaborarea dvs. cu Asociaţia ar putea să o îmbrace ar fi un contract de sponsorizare.

În ce priveşte persoanele fizice care doresc să susţină Asociaţia „Cei 40 de Mucenici”, pot, de asemenea, completa şi FORMULARUL 230, pentru a direcţiona cei 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii.

D230_OPANAF_3695_2016

Totodată, persoanele fizice pot redirecţiona suma reprezentând până la 2% din impozitul anual pe alte tipuri de venituri decât salarii, completând FORMULARUL 200.

Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici:

 CIF: 31340614

 COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500

 

Vă mulţumim anticipat pentru tot ajutorul oferit,

Cristina Liana Puşcaş, vicepreşedintele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici

cristinpuscas@yahoo.com, memoriarezistentei@yahoo.com

 

 

Lagarul din Cetatea Oradea

Publicat în by Cristina Puscas în Lagarul din Cetatea Oradea | Leave a comment
 Lagărul de internaţi de la Oradea, amenajat în Cetatea Oradea, a cunoscut o administrare specială, deorece abia în iulie 1945 a fost trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. De la eliberarea Ardealului de Nord, teritoriul acesta a fost o permanentă armă de şantaj a administraţiei sovietice, care a forţat mâna guvernului României, condiţionând predarea administraţiei locale din zona de vest de satisfacerea unor pretenţii. Astfel, înfiinţarea Lagărului de la Oradea „se datorează exclusiv grupului care a pus mâna pe puterea politică după eliberarea oraşului de către trupele române, la 12 octombrie 1944”[1], respectiv localnici maghiari şi reprezentanţi ai Armatei Roşii sovietice. Lagărul era un centru de tranzit pentru cele de la Târgu-Jiu sau Timişoara, dar şi „punct de expediere” spre URSS a etnicilor germani în acţiunea de deportare în vederea muncii de reconstrucţie. Din cei 69.000 de germani[2] care au fost ridicaţi forţat din România, încărcaţi în vagoane supra-aglomerate de vite sau marfă şi transportaţi până în cele mai îndepărtate colţuri ale Uniunii Sovietice, sute de persoane au pornit şi de la Oradea. Chestura Poliţiei Oradea informa că pe data de 15 ianuarie 1945, cca 799 de persoane de origine germană au „fost predate autorităţii speciale sovietice, care după câteva zile a ordonat transportarea lor în Rusia”[3]. La data de 8 august 1945, printr-o solicitare adresată Prefectului Judeţului Bihor, comandantul Lagărului nr.1 Oradea indica cantitatea de alimente necesară calculată după „efectivul de 1.200 persoane”[4]. Mai exact, la data de 22 iulie 1945, după ce cu o zi înainte, 880 de suflete, încărcate în 14 vagoane au luat calea Lagărului de la Târgu-Jiu, „în curtea cetăţii se găsesc 940 inşi pe care lagărul nu poate nici întreţine, şi nu poate să le pună la dispoziţie nici loc de culcat”[5].

04 scrisoare (mare) (1)

Localizarea Lagărului în Cetate

În Cetatea Oradea, conform unui document oficial din 12 ianuarie 1948[6], Centrul de strângere a internaților ocupa o clădire formată dintr-un singur bloc cu două etaje. Lagărul era situat în partea de nord a Cetății, azi Corpul E a fortăreței medievale.

La parter erau amenajate două camere repartizate corpului de gardă, cu o capacitate de 25 de locuri fiecare, un Centru de ofițeri de zi, o bucătărie, o magazie de alimente, un WC simplu și un WC cu spălător. Tot la parter erau amenajate zece dormitoare, respectiv trei ateliere de lemnărie, două de tinichigerie, trei de croitorie și alte trei de fierărie. ”Camera neagră/arestul” ocupa trei spații, având fiecare o capacitate de câte 5 locuri. Pe lângă acestea mai existau alte patru încăperi amenajate ca celule, în fiecare dintre ele putând fi închise câte 4 persoane. Capacitatea totală a parterului era de 309 locuri.

La etajul I erau amenajate doar dormitoare, având o capacitate de găzduire a 932 persoane. Tot la primul etaj mai erau date în funcțiune trei WC-uri și două spălătoare.

La etajul al II-lea capacitatea dormitoarelor era de 951 de locuri. Și în acest caz numărul toaletelor și al spălătoarelor era cu mult depășit de numărul de utilizatori.

Tot pentru internarea persoanelor ce urmau a fi transferate erau date în folosință dormitoarele din pavilionul de lângă Biserică, având o capacitate de 109 locuri. Chiar și lăcașul de cult putea adăposti, la nevoie, între 360 și 400 de oameni.

Au mai fost amenajate, de asemenea, camere în corpul clădirii din partea de nord-est, având o capacitate de 240 de locuri, și în latura vestică, unde puteau fi aduse 146 de persoane.

Capacitatea totală a lagărului era de 2.683 de locuri.

 

Evoluția Lagărului nr. 1

Lagărul din Oradea a avut, de-a lungul anilor, mai multe denumiri și modificări de structură. Astfel, dacă inițial a fost denumit ca Lagăr și a dobândit acest statut prin deciziunea nr. 5907 din 23 iulie 1945, publicată în Monitorul Oficial nr. 177, în anul 1947 și-a schimbat denumirea în ”Centrul de Strângere”. Ulterior, în 1948 s-a numit Centrul de Transfer pentru ca, un an mai târziu, în  1949 să primească denumirea de Centru de Primire al Repatriaților”, având ca principală atribuție ”educația repatriaților” aduși de peste graniță.

 

În primul transport din 24 iunie 1949, Comisia de repatriere din Berlin a trimis în fortăreața orădeană 545 repatriaţi, dintre care 517 erau adulți de ambele sexe și 28 erau copii. În urma celei de-a doua evaluări a Comisiei, alte iar 553 persoane, dintre care 381 femei, 155 bărbaţi şi 17 copii, au fost trimise către România, pe 1 august 1949.

 

Din vamă, drumul repatriaților mergea pe linia ferată până în spatele Cetăţii. Odată ajunși, aceștia erau adunaţi în curtea fortăreței, aşezaţi pe direcţii şi repartizaţi pe camere. În prealabil, spaţiul trebuia “pavoazat cu lozinci în legătură cu lupta pentru pace, egalitatea în drepturi a naţiunilor conlocuitoare”, egalitatea între bărbați și femei, prietenia cu URSS și altele asemenea.

 

La finele anului 1950 Centrul încă funcționa, postul de comandă al Centrelor de Primire Repatriați Sighet și Oradea fiind fixat în Garnizoana din Cetate.

Condiţiile din lagărele anului 1945 nu pot decât să anticipeze, destul de vag, dezumanizantele realităţi la care urmau să fie supuşi presupuşii „duşmani ai poporului” în zecile de închisori, colonii şi unităţi de muncă. Aceste spații de detenție au fost răspândite de-a lungul întregii ţări după ce comuniştii au preluat puterea politică în totalitate. Încercau să îşi consolideze puterea, reducând la tăcere şi inacţiune orice mugur al opoziţiei.

[1]     Corneliu Crăciun, op.cit., p. 55. Vezi şi A.C.N.S.A.S, fond Documentar, dos. 010723, f. 4 şi  http://www.cnsas.ro/documente/colonii%20munca/D%20010723_004%20Watermark.pdf. Poliţia din Oradea s-ar fi format la finele lunii octombrie 1944 şi ar fi funcţionat ca Poliţia Oraşului Oradea. Apoi a folosit denumirea de Poliţie de stat, până la mijlocul lunii mai 1945, când „a fost încadrată retroactiv cu începere de la 1 mai 1945”. Poliţia aceasta începe să facă arestări, dar are în „grijă” şi internaţi începând cu luna noiembrie 1944. Cum numărul persoanelor ce trebuie internate e în creştere, spaţiul este insuficient, astfel că în primăvara anului 1945 s-a găsit un nou spaţiu, cel din Cetatea Oradea. Potrivit unui document din 25 septembrie 1945, Centrul de Internare din Oradea Mare ar fi luat fiinţă în mai 1945, iar prin Decizia MAI nr. 5907 din 23 iulie 1945, puplicată în Monitorul Oficial nr. 177 din 7 august 1945 a fost recunoscut ca lagăr oficial. La data întocmirii documentului, aici se aflau un număr de „543 internaţi politici, bărbaţi şi femei … muncitori de la oraş sau ţărani de la sate, unii bătrâni, iar alţii bolnavi”. Aceştia se aflau aici, parte din noiembrie 1944, învinuiţi că „au desfăşurat în trecut o activitate politică fascistă, hitleristă sau antidemocratică”. Ibidem, f. 41. Lagărul funcţiona cu 40 de gardieni şi şase „funcţionari diferiţi”.

[2]     Corneliu Crăciun, Etnicii germani în România anilor 1944-1997, Oradea, Editura Primus, 2010, p. 36

[3]             AN-SJ Bh, fond Chestura Poliţiei Municipiului Oradea, dos. 33/1945, f. 182

[4]             Idem, fond Prefectura judeţului Bihor, dos.84/1945, f. 198

[5]             Idem, fond Chestura Poliţiei Oradea, dos. 33/1945, f. 251

[6]  http://www.cnsas.ro/documente/colonii%20munca/D%20010723_004%20Watermark.pdf

 

Vezi si Lagărele bihorene ale începutului de represiune comunistă http://ziarullumina.ro/lagarele-bihorene-ale-inceputului-de-represiune-comunista-121020.html

O carte – o piedică în calea uitării!

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI | Leave a comment

Începând cu luna mai a anului 2016, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România Filiala Bihor şi Asociaţia „Cei 40 de Mucenici” din Oradea şi-au început, oficial, activitatea în noul sediu din Corpul I al Cetăţii Oradea.
DSC_0480

Noul sediu din cetatea medievală va găzdui întreaga arhivă a AFDPR Filiala Bihor, cu sutele de dosare ale foştilor deţinuţi politici bihoreni care au cunoscut ororile Gulagului românesc.
De asemenea, spaţiul nou atribuit va fi amenajat ca un Centru de cercetare a represiunii comuniste bihorene, urmând să găzduiască dosarele de urmărire penală ale foştilor deţinuţi politici bihoreni. Toate aceste documente vor putea fi cercetate de către cei care doresc să cunoască istoria îndurerată a bihorenilor care au cunoscut calvarul represiunii comuniste.
Totodată, Centrul va înfiinţa şi o bibliotecă cu volume despre istoria regimului comunist sau cărţi de memorialistică ale foştilor deţinuţi politici.
DSC_0481
În acest sens, facem un apel public pentru cei care doresc să doneze o carte, o fotografie, o mărturie despre această perioadă însângerată a României, toate acestea urmând să fie o piedică în calea uitării!
Adresa noului sediu este Piaţa Emanuil Gojdu, nr. 41, Cetatea Oradea, Oradea, Bihor.
Vă mulţumim!
Cristina Liana Puşcaş, vicepreşedintele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”

2% pentru Memorialul „Rezistenţei şi represiunii în Bihor”

Publicat în by Cristina Puscas în NOUTATI | Leave a comment

2% pentru Memorialul „Rezistenţei şi represiunii în Bihor”

Prin redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit, dumneavoastră sunteţi cei care veţi decide ce proiecte merită să prindă viaţă în comunitatea în care trăiţi.
Dacă toate celelalte impozite reţinute de către stat sunt administrate după bunul plac al decidenţilor politic, prin Formularul 230, respectiv Formularul 200, dumneavoastră vă exercitaţi dreptul de a decide ce cale vor urma sumele de bani ce vă aparţin.

Proiectele pe care le veţi finanţa vor prinde viaţă prin Asociaţia „Cei 40 de Mucenici”. Pentru acest an ne propunem să continuăm amenajarea Memorialului „Rezistenţei şi represiunii în Bihor”, care a fost inaugurat pe 22 decembrie 2015, în subsolul Corpului K, a Cetăţii Oradea.

Locul a fost ales întrucât Cetatea a fost folosită, după 23 august 1944, şi ca lagăr de internare şi triere a mai multor categorii de „duşmani ai poporului” devenite incomode pentru forţele pro-comuniste.

Până în prezent, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a Fundaţiei Hanns Seidel România şi a Centrului de Studii în Istorie Contemporană, dar şi a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet s-a reuşit amenajarea a patru din cele zece celule.

Proiectul prevede ca fiecare încăpere să găzduiască o tematică aparte: prezentarea contextului general în care regimul comunist a preluat puterea politică în România; prezentarea celor trei centre de represiune din Bihor: Lagărul din Cetatea Oradea, Securitatea Oradea, Penitenciarul Oradea; preoţi bihoreni care au trecut prin detenţie; femei şi elevi bihoreni care au îndurat calvarul Gulagului românesc; organizaţii anticomuniste bihorene; personalităţi care au trecut prin Penitenciarul Oradea (Arlette Coposu, Arsenie Boca, Remus Radina, Ion Ioanid, Lucreţia Jurj etc.); o încăpere va fi dedicată revoltelor ţărăneşti din 1949; de asemenea, se va recrea atmosfera dintr-o celulă de penitenciar comunist şi chiar „Neagra”, celula de pedeapsă.

Acest spaţiu memorial amenajat în memoria foştilor deţinuţi politici este unic în România, în condiţiile în care, până în acest moment, statul nu a susţinut niciun proiect de amenajare a unui muzeu al comunismului.

Memorialul „Rezistenţă şi represiune în Bihor” poate să prindă contur doar cu sprijinul dumneavostră, fiind o garanţie în în lupta cu perisabilitatea memoriei

Persoanele fizice, care doresc să susţină Asociaţia „Cei 40 de Mucenici”, pot completa FORMULARUL 230 formular-domeanzaMemoria-Rezistentei, pentru a direcţiona cei 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii.

De asemenea, persoanele fizice pot redirecţiona suma reprezentând până la 2% din impozitul anual pe alte tipuri de venituri decât salarii, completând FORMULARUL 200 formular 200.

Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”:

CIF: 31340614

COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500

Data limită de depunere a formularelor la Administraţia Financiară este 25 mai 2016.

Vă mulţumim pentru tot sprijinul şi încrederea acordată!

Cristina Puşcaş, vicepreşedintele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”