Născut la 22 noiembrie 1925, în Giurtelec, jud. Bihor
Tatăl – Simion, mama – Domnica
Perioada de detenţie: 1 august 1953 – 1 august 1961
Condamnat la 16 ani temniţă grea, membru al Organizaţiei „Stânca de granit”, a fost preşedintele tineretului Naţional-Ţărănist – plasa Şimleu Silvaniei
Locuri de detenţie: Securitate Oradea, Cluj-Napoca, Baia Sprie, Gherla, Galaţi, Botoşani
Învăţător

Mircea Pârvu ajunge la Baia Sprie în 1954 şi îşi aminteşte cum a asistat la împuşcarea tânărului Ţinţerică, care s-ar fi aflat la o distanţă de 10 m. „În mină trebuia să faci norma de 7,5 t, să ridică cu mâna din halda de minereu în covăţică. În abataj era un grătar, de 15/15 cm şi trebuia să dai cu barosul, să loveşti minereul, să-l fărmiţezi să poată intra pe grătar. Era imposibil să faci norma dintr-un şut”, povesteşte Mircea Pârvu. Cei care nu-şi făceau norma erau pedepsiţi, câte zece zile, unde se primea mâncare doar de două ori pe săptămână, 150 gr. pâine şi apă caldă. Locuiau în barăci, unde dormeau câte 50 de oameni, unde erau amenajate paturi suprapuse.
La Baia Sprie deţinuţii organizau des greve. „Am intrat în grevă, nu am mâncat o săptămână şi jumătate. Dacă nu voiai să mănânci, iţi deschideau gura şi te alimentau cu furtunul. În urma grevei obţineam pe dracu!”, îşi aminteşte Mircea Pârvu. În vara sau toamna lui 1956 a fost mutat la Gherla în lanţuri şi cătuşe ruginite, o bucată de tablă şi când lanţurile erau nituite le erau rănite picioare. „La Gherla era o mizerie de nedescris. Ceai în loc de mâncare. Mâncarea era cu jumări cu păr, să ne atace apendicele. Băgau în mâncare stomac de animale cu fecale, luam fecalele şi le puneam în tinetă şi mâncam apa cu turtoi. Am slăbit 40-50 kg, aveam 1,77 cm. Stăteam în cameră 40 inşi, 3-4 rânduri de paturi. Am fost de trei ori afara în doi ani şi jumătate”, povesteşte Pârvu, care a completat că „comunismul a fost un regim condus de oameni bolnavi, să schinjuieşti, să înfometezi, să bagi copii la închisoare”.

Născut la 29 noiembrie 1932, în Timişoara, jud. Timiş
Perioada de detenţie: 4 iunie 1949 – 30 decembrie 1949
Arestat pentru activitatea pe care o desfăşura în cadrul UAGR (Uniunea Asociaţiilor de Elevi din România) şi pentru că mergea la Bilbioteca Engleză şi la YMKA (Asociaţia Creştină a Tinerilor) filiala Timişoara
Centre de detenţie: Penitenciarul Timişoara
Elev

Informaţii suplimentare:

Cristina Puşcaş, „Ioan Laţcu un martor al Gulagului românesc”, accesibil on-line la adresa http://www.crisana.ro/stiri/reportaj-24/ioan-latcu-un-martor-al-gulagului-romanesc-124916.html

CHESTIONAR

NUME: LAŢCU
PRENUME: IOAN
DATA NAŞTERII: 1932
LOCUL NAŞTERII: Timişoara
STUDII Liceu teoretic
ORIGINEA SOCIALĂ: Burgheză
RELIGIE: Ortodoxă
DATA ARESTĂRII: 1949 – 4 iunie, 2 febr – 1952
MOTIVUL CONDAMNĂRI: Delict de uneltire contra ordinei sociale
NUMĂR ANI CONDAMNARE: 6 luni condamnare
DATA ELIBERĂRII: 31 dec 1949
LOCURILE DE DETENŢIE: Penitenciar Timişoara, Securitatea Timişoara
Condamnat 6 luni în 1949
Arestat 14 zile în 1952; domiciliu obligatoriu 5 ani (1950 – 1954)
ADRESA Oradea

1. Ce vă amintiţi despre primii ani de comunism?

Armata sovietică care a venit la Timişoara în 1944.
Deportarea în Bărăgan.
Decapitarea (prin arestare) a mişcării legionare în 1949 – 1949.

2. Cum aţi intrat în vizorul Securităţii?

Din activitatea pe care o desfăşuram în cadrul UAGR (Uniunea asociaţiilor de elevi din România) şi pentru că mergeam la Bilbioteca Engleză şi la YMKA (Asociaţia creştină a tinerilor) filiala Timişoara.

3. Aţi simţit că sunteţi urmărit?

Da.

4. V-a turnat cineva?

Da. Colegi de clasă – unul se numea Drăghici, altul Polverijan.

5. De unde v-au arestat?

Din clasă – anul II Şcoala Medie Tehnică Veterinară.
De pe stradă la 50 metri de casă.

6. Cum s-a realizat transportul?

Cu maşină, împreună cu alţi colegi.
Singur cu maşina ce staţiona la colţul străzii unde locuiam.

7. Unde v-au dus?

La Securitatea Timişoara.

8. Aţi fost amprentat, fotografiat, vi s-a făcut control medical, vi s-au confiscat obiectele personale, vi s-au dat alte haine?

S-au confiscate obiectele personale.

9. Cât timp aţi stat izolat în celulă până la prima anchetă?

Ancheta a început imediat.

10. Cum arăta celula? (suprafaţă, lumina, aerisirea, patul, aşternuturile, WC-ul, apa etc.)

Fără apă, WC, lumină electrică, fără geam.
Miros de mucegai.
Dimensiunile 2,5×1,5.
Pat din fier cu saltea, cearşaf, pătură.
Supraveghere prin vizetă.

11. În timpul anchetei a-ţi avut în celulă un ,,tovarăş de suferinţă” care încerca să vă tragă de limbă?

Nu. Am stat singur în celulă.

12. Cum s-a realizat ancheta? (torturi, ameninţări, promisiuni, ziua sau noaptea)

Ancheta se făcea seara – cu ameninţări şi bătaie

13. Cine va anchetat? Numele anchetatorilor.

Colonel Mois Aurel, Colonel Ambrus Koloman, Maior Snelbach, Locot major Bugarski.

14. Câte zile v-au anchetat?

20 zile în 1949
14 zile în 1952

15. Ce vă cereau să recunoaşteţi?

Participare la organiziaţii cu program ostil statului.

16. Cât aţi rezistat până să semnaţi ce v-au cerut?

Aveau dovezi de implicare în aceste organizaţii.

17. Cum v-aţi simţit după ce aţi recunoscut ce v-au cerut?

Aşteptam consecinţele.

ÎNCHISOAREA

18. Cât timp aţi stat în închisoarea de la Timişoara?

La Securitate în 1949 20 zile.
La Penitenciar în 1949 6 luni.
La Securitate în 1952 14 zile.
Domiciliu obligatoriu 5 ani (1950-1954).

19. Puteţi să descrieţi arhitectura interioară a închisorii/securităţii?

Celule subterane în două aresturi pe Bulevardul Loga (la Securitate).
Penitenciarul în formă pătrată cu un etaj – cu o curte interioară.

20. Ce nume de gardieni şi ofiţeri vă amintiţi de la penitenciarul/securitatea Timişoara?

Colonel Mois Aurel
Maior Snelbach
Locot maj Deitec
Locot maj Bugarski
Locot maj Nedici Vidosava

21. Cum se purtau gardienii?

Depinde. Unii te umileau, alţii erau tăcuţi şi îşi făceau doar obligaţiile de servici – evitând orice discuţie.

22. La ce regim de detenţie vă supuneau gardienii? (izolare, torturi, lipsă medicamente, lipsă hrană, înjurături etc.)

Înjurături şi atitudine agresivă.

23. Câte persoane erau într-o celulă?

Depinde – În camere oscila între 50-150. Depinde de suprafaţă.

24. Cum arăta o celulă? (suprafaţa, lumina, aerisirea, patul, aşternuturile, WC-ul, apa)

La Securitate: 2,5 metrix1,20 – cu lumină electrică.
În penitenciar – camere mari comune, cu priciuri din scândură, cu rogojini în loc de saltea şi pături rupte.
Apa în butoaie.
La WC de două ori pe zi.

25. De câte ori eraţi scoşi la duşuri?

O dată pe săptămână

26. Cum era regimul alimentar? (ce primeaţi la fiecare masă, de câte ori se servea masa, ce cantitate şi ce fel de alimente)

Masa se servea de 3 ori pe zi.
Alimente de bază: făina de mălai, varză, arpăcaş, cartofi, carne din subproduse (picioare, capete, burtă), 125 grame pâine.

27. Câte kilograme aţi slăbit?

Nu am slăbit.

28. Ce boli aţi contactat?

Ulcer stomacal.

29. Câte minute şi de câte ori vă scoteau afară la plimbare?

O dată pe zi timp de 30 de minute.

30. Aţi primit pachete, scrisori sau vizite?

Nu.

31. Ce puteaţi face în timpul zilei? Cum vă petreceaţi o zi?

Să înveţi că trebuie să aştepţi. Aşteptarea e cea mai folositoare metodă educativă a puşcăriei. Ea trebuie învăţată pentru a putea suporta ani de zile.
Ascultam aprecieri despre: religiu, cultură şi educaţie politică.

32. Aveaţi acces la cărţi, presă, radio, hârtie, creioane etc.?

Nu.

33. Ce discutaţi cu colegii?

Despre greşelile noastre, aspiraţiile noastre, planuri de viitor, planuri ce au rămas doar în imaginaţie. În acestea am crezut. Regret că au fost iluzii – ele un se întâlnesc astăzi. S-a luptat zadarnic.

34. Cum era de sărbători?

Sărbătorile erau triste: ne cufundam în propriile gânduri.

35. Cum se realizau spovedaniile?

Nu se practica spovedania.

36. La ce cursuri de reeducare aţi participat?

Nu am participat.

37. Existau trădători infiltraţi?

Da.

38. V-aţi bătut/torturat/trădat vreun coleg?

Nu.

39. Ce va amintiţi despre sinuciderile şi execuţiile din Penitenciarul Timişoara?

Părintele ortodox Ilieşu din comuna Veşenova – jud. Timiş s-a spânzurat.

40. Ce personalităţi aţi cunoscut?

General Antoniu, general Paul Teodorescu, fosr ministru al aerului şi marinei, Moscony Stârcea – Boborodea – comandant legionar şi alţii.

Alte închisori …………

41. Care au fost condiţiile de detenţie din celelalte penitenciare?

Aglomeraţie, condiţii precare de igienă şi alimentaţie – lipsa de aer în camere şi celule geamurile fiind blocate cu sita matalică şi obloane de lemn.

42. Care au fost condiţiile de muncă?

Nu se muncea.

43. Care sunt cele mai vii amintiri?

Crăciunul 1949 – sărbătorit la Penitenciarul Timişoara.

44. Ce anume v-a ajutat să nu cedaţi psihic?

Credinţa şi ambiţia.

45. Care au fost cele mai grele momente?

Lipsa legăturii cu familia.

46. Cum era o celulă destinată izolării?

Fără geam, iluminată cu bec în permanenţă, şi cu pereţii din ciment umezi.

47. La ce torturi aţi fost supus?

Am fost bătut la Securitate.

48. În timpul detenţiei sau după eliberare vi s-a propus să colaboraţi cu Securitatea? Cum au încercat să vă atragă? Prin promisiuni, şantaj sau stimularea sentimentului patriotic?
Nu.

49. În cazul în care a existat o colaborare, în ce a constat?

Nu

50. Cum v-aţi refăcut viaţa după ieşirea din închisoare?

Fiind exmatriculat din toate şcolile am muncit ca lucrător la CFR Timişoara.
Studiile le-am terminat la un liceu seral în 1955 – după ridicarea domiciliului obligatoriu.
Am fost exmatriculat de la Facultatea de Ştiinţe juridice – din anul 1.

51. Ce regretaţi?

Datorită unor convingeri – care azi sunt contestate – nu am reuşit să-mi creez un viitor corespunzător – considerându-mă un învins, nemulţumindu-mă cu ce mi s-a permis – în concluzie: am dus o viaţă opusă aspiraţiilor mele, dirijată de alţii, iar azi sunt un om sfârşit.